Despre prostie

Daniel Săuca

Am citit destul de mult despre prostie. Nu știu dacă asta e un semn de inteligență. De obicei, proștii se citesc între ei. Inteligenții, mai puțin. Mă rog, am văzut destul de mulți proști, dar nici asta nu mă scutește de prostie. Și, totuși, nu putem fi proști non-stop, 24 de ore din 24. La fel cum nu putem fi inteligenți, deștepți tot timpul. Destul de probabil, conform unei legi universale a echilibrului, prostia și inteligența coexistă, la fel cum se întrepătrund, mai mult sau mai puțin misterios. Am cunoscut nu puțini neohumanoizi foarte inteligenți, dar de o calitate morală îndoielnică. Adică, dintr-o perspectivă, proști. Așa cum am cunoscut foarte mulți proști, naivi de o calitate etică excelentă. Ce să zic, proștii nu pot trăi fără deștepți, la fel cum inteligenții nu s-ar putea manifesta fără proști care să-i asculte. Vi se pare complicat? Și mie… Să nu o lungesc inutil în spațiul strâmt al acestei rubrici. Introducerea, acid-polemică, era pentru a vă provoca la o discuție, așa ca între cititori, despre un fragment dintr-un recent articol semnat de Gabriel Liiceanu. Iată fragmentul: „Pentru a reveni la mintea noastră. Spre deosebire de veziculele seminale, mintea nu debordează de prea-plinul inteligenței, cum s-ar cuveni să se întâmple într-o variantă fericit-lascivă, și nu pretinde, nici măcar la răstimpuri (și nici măcar în vis), o evacuare urgentă. (Inteligența ne-ar produce atunci o stare de extaz continuu.) Și, deși discutând despre gândire trimitem la minte și am putea crede că ne aflăm în continuare, fiind vorba tot de un organ, pe teritoriul fiziologicului (așa cum suntem când avem în vedere inima, plămânii sau rinichii), gândirea corectă ca funcție a minții nu e organică și naturală, ci culturală și nu funcționează «lasciv» asemenea vezicilor de care vorbește Schopenhauer. Dar, pentru a nu-l pastișa întocmai pe marele filosof german, eu mă voi referi numai la vezica urinară, spunând: mintea ce produce inteligența ca gândire corectă e rezultatul unei minți cultivate iar nu a simplei ei activări spontane. Mintea inteligentă nu funcționează asemenea rinichiului care umple spontan vezica urinară ce se golește apoi de la sine. Ea nu se umple de la sine cu idei bune și gândirea corectă nu este defel la chose du monde la mieux partagée. Mintea inteligentă e făcută de noi și e făcută de-a lungul întregii vieți, prin cultivarea asiduă a ogorului neuronal. Drama prostiei care bântuie azi omenirea mai abitir ca oricând este că mintea nu face singură pipi” (contributors.ro). E reală această dramă? Oare bântuie și România?