Despre nimic

La Zalău plouă. Prin județ se lucrează în draci, se cârpește, se asfaltează, se toarnă beton, primarii au devenit lapte și miere, în întreg Sălajul a început să curgă hidromel, mierea este mai dulce ca niciodată, tot mai multe investiții sunt deblocate, vin comunicatele, au apărut acuzele, candidații sunt verificați și în catalogul din gimnazială. Râd cu lacrimi când îi văd pe unii candidați cât de tare se agită, cum speră iar și iar că vor mai conduce, că vor mai face. Din fericire, Sălajul e încă liniștit în campanie. Îmi spun colegii din alte județe că la ei se taie, se bat neamurile, își dau foc la garduri. Sper că glumesc, că nu sunt decât niște glume proaste. Așa se întâmplă de fiecare dată, aproape toate campaniile sunt la fel. La o lansare medicală a venit vorba despre monarhie. I-am spus partenerei mele de prezentare că ar fi bine ca în România să fie un rege, pentru că nu s-ar mai cheltui atât de mulți bani în campanie, poate s-ar liniști și partidele. Vorbele mele au fost auzite, unii au sărit de parcă i-aș fi lovit în moalele capului, mi-au reamintit de zecile de vagoane pline cu aur ale lui Mihai, despre faptul că regii sunt niște hoți, niște lipitori. Interlocutorii mei aveau ochii injectați de ură la auzul cuvintelor mele despre rege, monarhie. Era doar o părere nevinovată, n-am știut că va stârni atâta ciudă. Chiar așa, ce s-ar întâmpla dacă România ar avea un rege, iar partidele nu s-ar mai putea lupta pentru a-și pune un lider la șefia statului? Cred că aproape nimeni nu vrea monarhie în România, iar milioane de români sunt convinși că Mihai a fugit cu vagoane pline cu aur. E trist? Nu știu, dar niciodată nu va mai fi la fel, iar oamenilor parcă le place să fie mințiți din ce în ce mai mult.