Despre meritocrație

Daniel Săuca

De Sărbători am terminat de citit o carte primită prin vară. Acum i-a venit rândul: „Aristocrația talentului. Cum a creat meritocrația lumea modernă” de Adrian Wooldridge (Polirom, 2022). Subiectul volumului, pentru mine, e foarte interesant. Mai poate fi meritocrația de actualitate în România? De fapt, e de văzut dacă a fost vreodată la modul real. Meritocrația presupune competiție, merite, talent, efort. Să câștige într-adevăr cel mai bun (într-un domeniu sau altul). Dincolo de aspectele teoretice (multe, nu am cum să le sintetizez aici), povestea e simplă și se rezumă la întrebarea în ce fel de societate vrem să trăim. Oare se pot reduce inechitățile sociale „cauzate” de meritocrație? Cât de „social” să fie statul cu cetățenii care nu sunt competitivi din diverse motive? Oare poate societatea, statul să-i răsplătească la modul real pe cetățenii cu adevărat performanți? Nu vă grăbiți să răspundeți. Super-anul electoral 2024 ar merita să ne indice și încotro o luăm și din această perspectivă. Și, poate, în ce fel de stat vom trăi, noi și copiii noștri. Problema „ideologiilor”, politice sau de altă natură, nu e de lepădat, sub orice formă s-ar manifesta ele, pentru că, până la urmă, sunt puse în practică de partidul/partidul/liderii aflați la guvernare. Probabil visez, dar văd ieșirea din haos și prin această lămurire „doctrinară”, venită, evident, dinspre elite. Astăzi, avem de toate pentru toți, că tot ne plac hipermarketurile. Pe termen lung însă chiar nu putem lăsa destinul României la „mâna” haosului. Sigur, și cu asta închei, nici în 2024 nu mă aștept la discuții publice de acest fel. Totuși, cine știe…