Ana Berar
Patru din cinci români consideră că treburile casnice trebuie făcute de femei. Asta spune o statistică făcută recent. Patru din cinci! Și au fost intervievați și bărbați și femei.
Deci să nu ne mirăm că pe umerii femeilor stau atât de multe lucruri. Dumnezeu ne-a făcut fragile, vorba vine, pentru că noi știm că putem duce mult mai mult decât un bărbat. De fapt și bărbații, dacă sunt onești, recunosc asta. Mi-ar place să existe un fel de program care să cuantifice tot ceea ce face o femeie din categoria lucrurilor ”normale”, cele care în mod normal, că așa zic cutumele, trebuie să le facă o femeie. Să le transforme în bani sau în timp. Banii i-am putea aduna la salariu – sunt curioasă câți bani s-ar aduna în plus din chestii de genul gătit, călcat haine, făcut teme cu copiii. Timpul l-am putea da ca zile libere, așa cum se face pentru orele suplimentare, iar beneficiara să își ia o zi liberă sau un weekend liber pe care să și-l ofere doar ei. Exclusiv ei! Cred că rezultatele unei asemenea cuantificări ne-ar șoca și ne-ar lăsa muți de uimire.
Dar până la inventarea acestuia mergem înainte cu modelul de familie tradițională. Moștenit de mamele noastre și pe care îl transmitem copiilor noștri. Apar oarece semne de modernitate, pentru că în (unele) familii tinere lucrurile sunt mai flexibile și distribuția sarcinilor este mai echilibrată.
Și vine 8 martie, când bărbații noștri simt nevoia să ne sărbătorească și să ne răsfețe. O zi în care toată lumea de pe stradă are flori, în care femeile sunt parcă mai frumoase și în care bărbații sunt mai atenți. O zi care durează, ca toate altele, 24 de ore. Și care e doar una într-un an! Ce ne facem cu restul de 364 de zile?
Nu suntem invizibile! Suntem aici, lângă voi, printre voi, vă sprijinim în fiecare zi! Suntem mamele, iubitele, soțiile voastre, și știți ceva? Suntem femei în fiecare zi!
Așa că vă rog pe voi, copiii, soții și iubiții noști să vă amintiți lucrul ăsta mai des. Nu în fiecare zi, că nu suntem absurde și nici nu vrem să supralicităm. Dar o floare o puteți dărui și fără niciun motiv. Știți ceva, nu trebuie să fie nimic spectaculos și o poți rezolva și cu 10-15 lei. Sau faceți-ne o surpriză de genul ”în weekendul ăsta nu vreau să te obosești cu gătitul, nu te pot scoate la restaurant ca e pandemie și sunt închise, dar pot comanda totul”. Sau luați copilul o dupa-amiază întreagă, pentru ca ea să poată să stea în liniște să se uite la un film. Iar bunicii tale poți să îi dăruiești câteva ore din timpul tău, să o provoci să îți povesteasca ceva din tinerețea ei și să o asculți, să fii acolo, să fii prezent!
Suntem sufletul casei și voi știți asta! Așa că aveți grijă să îl păstrați senin, echilibrul vieților noastre, ale tuturor, depinde de asta. Gândiți-vă la noi ca la albinele pe care le vedem că strâng harnice polenul, ni se pare atât de normal să le vedem zumzăind, asta e treaba lor și menirea lor… dar știți că dacă ar dispărea albinele omenirea ar dispărea în patru ani?
Și mai îmi doresc ceva azi, de ziua noastră. Să putem merge pe stradă fără mască, să ne vedeți zâmbetul.
