Truisme (pentru unii). Vorbe vechi (pentru alții). Le readuc în atenția dvs., poate (vă) ajută. Educația înseamnă în primul rând un exercițiu permanent de cultivare a minții (sufletului). Un exercițiu mai ales individual. Firește, școala are un rol important. Dar nu decisiv, în opinia mea. Educația nu începe și nu se termină cu școala. Dar nu poate avea loc fără școală. Ori fără părinți și fără profesori, învățători, educatori. Și nici fără elevul, studentul dornic de educație (care nu înseamnă doar cunoaștere, aici în sensul învățării, acumulării de noi cunoștințe). Dacă nu ai dragoste de carte, nu înseamnă că totul e pierdut. Poți asculta sau vedea. Poți asculta muzică. Sau poți vedea un film. Sigur, depinde ce vezi sau asculți. Ori pe cine. Dar, de când e lumea marea problemă a educatorilor, profesorilor, elitelor e „bagajul” obligatoriu pe care învățăcelul să-l aibă pe drumul educației. De-a lungul istoriei, conținutul „bagajului” s-a modificat și nu știu dacă astăzi e relevant. Aici nu vorbesc de oamenii, nu chiar mulți, care chiar învață tot timpul vieții și pentru care nu se (prea) aplică „regulile” societății din acest domeniu. Noile vremuri aduc în atenție și probleme interesante legate de „bagaj” (de ce să studiem o materie sau alta, de pildă), dar nu și despre rostul educației. Rostul ei e doar să producem absolvenți? Cu siguranță, nu. În ultimii 30 de ani, dar și înainte, educația instituțională la noi pare că nu a avut alt scop decât producția de absolvenți. Trăim încă sub tirania raportărilor. Nu e bine, tovarăși, dacă nu am depășit producția de absolvenți, la tot felul de „proiecte” și „programe”, dacă nu stăm bine cu promovabilitatea… Rostul educației e și să-i învățăm pe copii cum să se comporte în familie, în societate, în viața de zi cu zi? Etica, morala (mai) sunt de actualitate? Din ce perspectivă? Creștină? De ce neapărat creștină? De ce musai „progresistă”? Cine decide, până la urmă, ce se predă în școlile noastre? Influencerii? Politicienii? Social media? Câteva întrebări. Poate voi reveni asupra subiectului. Cât despre recentul scandal despre „ameliorarea condiției feminine în UE” (ce ține, sigur, și de educație) am reținut din tonele de opinii exprimate în spațiul public ce a scris Teodor Baconschi: „Cum publicul conectat la rețelele de social-media e deja polarizat și superficial, au apărut mii de comentarii (desigur stupide) care susțineau candid și revoltat că Parlamentul European a statuat «dreptul bărbaților de a naște» (deși textul se referea la subiecții transsexuali de gen biologic feminin). De aici, până la îngroșarea euroscepticismului de dreapta (pentru care Viktor Orban începe să devină un erou civilizator) nu mai era decât un pas și mi-e teamă că el a fost deja făcut. Nu putem evita asemenea evoluții dacă principiul formulat de Seneca – audiatur et altera pars («să fie ascultată și cealaltă parte» dintr-un proces) – e aruncat la coș” (libertatea.ro). Un sfârșit de săptămână plăcut!
Daniel Săuca
