Despre demnitatea șobolanului

„Ne aşteaptă zile grele, dragi prieteni. Un lucru am înţeles aseară: cu cât suntem mai mulţi, cu atât devin mai agresivi. Le este frică de noi”, avertiza într-o postare pe Facebook, acum câteva zile, cunoscutul filosof Mihai Șora.

Are 101 ani. Incredibil! Este mai bătrân decât țara asta, dar asta nu-l împiedică să fie unul dintre cei mai activi manifestanți la protestele antiguvernamentale. Cu alte cuvinte, acest admirabil român, la etatea sa, luptă cu sistemul în stradă, indiferent de starea sa de sănătate sau de de vremea de afară, pentru a proteja cele mai de preț valori câștigate, cel puțin teoretic, după decembrie 1989. Astfel, în ultimele luni, filosoful Mihai Șora a devenit, practic, un simbol, o emblemă pentru cei care mai cred astăzi în democrația românească. Tocmai de aceea, cu permisiunea dumneavoastră, mă înclin și-l las să vă spună (este vorba despre ultima sa postare pe Facebook – 27 iunie, ora 00.09), așa cum nimeni altcineva nu știe să o facă, de ce astăzi, România e ruptă în dărăburi sângerânde:

“1 an, 5 luni și 22 de zile de când îi suportăm.

Nici măcar un an și jumătate: 538 de zile.

În tot acest răstimp, singura lor preocupare a fost să-și salveze pielea, să-și pună la adăpost averile, să înjosească, prin faptele și vorbele lor, ideea însăși de democrație (…). Am ieșit – iarnă, vară, noapte, zi – la proteste. În loc să ne vedem de lumea noastră, de preocupările noastre firești, de familiile noastre, cum ar fi trebuit, dacă la cârma țării nu ar fi ajuns niște borfași, – prin înșelarea, aservirea și exploatarea celor care i-au votat, prin indolența iresponsabilă a celor care nu au fost la vot.

538 de zile sunt o veșnicie în România centenară.

Nu departe de Piața Victoriei, îmi scria cineva, locuiește un băiețel născut odată cu protestele noastre; un copil care a învățat cuvântul „hoții“ înaintea cuvântului „Mamă“.

Aceștia suntem astăzi, 26 iunie 2018, la miezul nopții (…). Voi merge mâine în Parcul Izvor și mă voi uita la clădirea aceea hidoasă unde se decide soarta României.

Trag nădejde că vom fi mulți.

P.S. Nu uitați umbrelele, dragi prieteni: acum plouă, cerul este tulbure, întunecat.

#FărăPenali”.

Din fericire, îndemnul lui Mihai Șora a fost urmat de “doar” câteva mii de români. Nu zeci de mii, nu sute de mii, ci doar câteva mii de români care au ieșit în stradă fără vreun alt motiv, decât cel pentru care au mai ieșit – de aproape un an și jumătate – alte zeci de mii de români: apărarea statului de drept! Și da, acești români au ieșit de bună voie  în stradă, fără să fie cărați ca vitele sute de kilometri în condiții improprii, fără să fie obligați sau amenințați de vreun primar, șef de birou sau șef de partid, fără să viseze la vreo recompensă, fără să se încline în fața vreunui politruc nenorocit, zeificat de marea masă a prostimii. Da, acești oameni au ieșit în stradă pentru un ideal. Exact cum ne arată și DEX-ul, idealul nu este un cuvânt întâmplător, dimpotrivă, el reprezintă “țelul suprem care determină felul și caracterul comportamentului indivizilor sau al grupurilor sociale”.

Mihai Șora este internat (la ora la care scriu aceste rânduri) într-o secție de Terapie Intensivă, după ce a fost supus, joi, unei intervenții chirurgicale. Mihai Șora are 101 ani. Este mai bătrân decât România, dar asta nu l-a împiedicat să lupte, sper că nu în ultimele sale zile pe acest Pământ, pentru cele mai de preț valori din țara lui. Pentru că, da, doar un om care gândește, care respiră aerul curat al înălțimilor, care are vise nepoluate, mai poate crede astăzi într-o Românie a valorilor. Ei bine, acest gen de oameni sunt, în concepția liderului PSD, penalul Liviu Dragnea, niște “șobolani”, epitet pe care până la urmă am putea să ni-l însușim, pentru că până și sobolanul are demnitatea lui. Ceea ce nu putem spune despre Dragnea și majoritatea analfabeților care fac scut în jurul său.