Despre alegerile din Sălaj

Daniel Mureşan

Stimați cititori, săptămânile trecute am asistat la munca temporară a aleșilor. S-a muncit frenetic în preajma alegerilor. S-a asfaltat, s-au tăiat panglici, au încercat să ne impresioneze transpirând într-un spectacol amuzant. E adevărat, nu toți, dar excepțiile sunt flori rare. O olimpiadă a aleșilor în fiecare an, nu o dată la patru ani, nu ar fi lipsită de interes. Da, știu că bat câmpii, dar uneori mai mult înseamnă mai amuzant.
La Consiliul Județean, s-a cam repetat scenariul de acum patru ani (PNL a câștigat un procent, PSD a pierdut unul). Pentru funcția de președinte, Dinu Iancu Sălăjeanu și-a conservat notorietatea. A făcut o campanie discretă, decentă, nu a forțat. Mulți spun că a pierdut procente față de acum patru ani. Nu e adevărat. La alegerile trecute a fost candidat PNL-USR, iar acum cele două partide, împreună au realizat același procent. Însă perdantul de serviciu, Florin Florian, a făcut același scor. Nu a învățat nimic din greșelile trecutului. O campanie catastrofală, cu lozinci ce se potriveau acum vreo 20 de ani. S-a axat pe zonele și media social-democrate, unde electoratul era captiv. Și atunci, de unde se aștepta la creștere? Doar de la Dumnezeu! O campanie în care am impresia că Florian nu dorea să câștige.
În campania pentru fotoliul de primar al Zalăului, cum era de așteptat, nu s-au produs surprize. Ciunt a făcut o campanie decentă, mizând pe avantajul primarului în funcție. De cealaltă parte, cum ne-a obișnuit în ultimul timp, PNL-ul a scos candidatul la înaintare pe ultima sută de metri. Colac peste pupăză, o campanie ultra-tehnicizată în mesaje, clar nefiind pe placul electoratului ce se dorea „mușcat” de la adversar. Sigur candidatul avea potențial. Dar a intrat în vria unei campanii clasice, neancorată în realitate. Rezultatul „rămâne cum am stabilit” dintre PSD și PNL, mă duce să mă gândesc tot mai mult la scenariile din târg: înțelegere între cele două partide. Poate, totuși, mă înșel…
La comune, s-au mai schimbat în unele locuri primarii PSD cu PNL, și viceversa. A, să nu uit, o comună cu primar AUR, Meseșenii de Jos, unde lumea s-a săturat de penalii familiei. La UDMR, situația e ceva mai complicată. Au câștigat procente la nivel de județ, dar au pierdut primari. La Cehu Silvaniei, Sălățig și Coșeiu. Probabil electoratul a preferat un candidat român, cel maghiar dezamăgind. La fel cum se întâmplă la Bocșa: se preferă un primar maghiar, decât un român penal. De fapt, la cât de îmbătrânită și conservatoare e conducerea UDMR, nu e de mirare. AUR-ul, ce se anunța ca partidul noului val, nu a rupt gura târgului. Cu doi candidați, la județ și municipiu, total necunoscuți, cu o campanie de amatori, rezultatul era previzibil.
Finalul? Nu e nici bun, nici rău. E vechiul USL. Democrația ar avea mult mai mult de câștigat dacă ar fi fost un puternic partid de stânga și un puternic partid de dreapta. Dar văd că e musai să fim originali. Oricum, Klaus Iohannis ar trebui făcut președinte de onoare al PSD.