Ciudat, dar pe zi ce trece pare sa fie tot mai veridica remarca unui zalauan intors pe plaiurile natale dupa multi ani de peregrinari pe taramurile de dincolo de Ocean. Acesta spunea, nemultumit de degringolada din targusorul linistit pe care-l stia atunci cand si-a pus bocceluta in spinare, ca lumea de aici s-a schimbat mult, ca nu mai este nicio diferenta intre noi si regateni. Mai rau, a spus ca avem toate apucaturile de balcanici.
Nu am putut sa-l contrazic, pentru ca prima imagine pe care am vazut-o la cateva secunde dupa aprecierea facuta de interlocutorul meu a fost targul de produse agroalimentare din centrul urbei. Mirifica piata, intesata de lume, fiecare cu catel cu purcel, cu masina, cu tractor, cu bicicleta, caruta, nelipsind cate un autobuz, microbuz, ori camion de mare tonaj. Si pentru maretul haos din balci, mare mirare ca nu am fost facuti indieni, deoarece era tipic asezarilor urbane din tara care a zamislit-o pe Indira Ghandi. Printre masinile stationate, dar si printre cele care circulau, misunau oameni de toate varstele, de toate categoriile sociale, fiecare cu grijile si problemele lui, majoritatea avand ca principala tinta umplerea sarsanalelor cu legume si fructe de la piata. Unii mai rabdatori, altii mai repeziti. Unii mergeau, altii veneau. Cu toate ca cei care scormoneau prin gramezile de cartofi, de rosii ori de cirese pentru a-si alege cea mai buna marfa erau, in mare parte, truditori ai orasului, coborati din era informatiei, internetului si televiziunii, privelistea trada epoci de mult apuse. Locul cu siguranta nu face trimitere la comunitati din Europa, ci mai degraba la o anumita ruralitate romaneasca. Desantat, prin insasi dezorganizarea chibzuit de organizata, neigienic, prin amestecul de spatii de prezentarea ofertelor, balciul orasului este, indiscutabil, cel mai veritabil pol uman si nu numai al acestui areal. Nu putem nega nici balcanismul, nici chiar asemanarea cu lumea orientala, pentru ca in piata poti vedea marfa expusa pe jos pe un carton, ori putem repera o toaleta publica la cativa pasi de sectorul lactate. Si chiar fara nicio legatura, triunghiul se inchide cu mesele de flori. Mai incolo, cireasa de pe tort, un excavator apare pe carosabil, incurcad si el circulatia si asa mai mult decat strangulata.
Balciul din buricul targului, ofera de toate, de la produse de panificatie, flori, obiecte de pomaduit, zarzavaturi si poame, placinte calde, ceaiuri si sucuri. El are ca extensie viitoare o cladire frumoasa, cu toate facilitatile, care va sterge, cu siguranta, amintirea prafului, miasmelor si apei de la robinetul de la toaleta. Va fi, asa cum ni se promite, un spatiu european pentru comercianti. Dar pana atunci, ofertantii se coc la soare, mai mult decat rosiile in sere, ori ingheata iarna, precum eschimosii la poluri.
Amintirea acestor vremuri va fi desertaciune, cum desertaciuni sunt deocamdata demersurile celor care ar trebui sa faca aici ordine. Nu spunem ca e nevoie de te miri ce schimbari pentru vanzatorii de la mese, dar macar minima organizare in circulatie ar fi fost binevenita. Factorii de ordine se disculpa spunand ca zecile de autovehicule nu pot fi ridicate toate deodata. Ca nu pot fi in acelasi moment amendati cei care parcheaza de-o parte si de alta a drumului. Greu de inteles totusi de ce nu se cauta solutii pentru a nu fi lasati sa parcheze. Si, pe de alta parte, ne dam examenul neridicand masinile parcate neregulamentar, dar suntem harnici tocmai atunci cand nu trebuie si le ridicam pe cele de la spital, parcate de cei care-si duc bolnavii la urgenta. Asta pentru ca noi, in goana dupa desertaciune ne facem ca uitam esenta, lasandu-ne orbiti de maruntisuri neimportante.
