Vrem sa fim europeni, ne consideram civilizati si aruncam bani, daca putem, pe haine frumoase, pe masini de fite, arborand, precum un pavilion pe catargul vasului, un lux pe care nu-l intalnesti in alte state. In timp ce in tarile vestice, fiecare se intinde cat ii este plapuma, la noi intalnesti o patura sociala de parveniti care te orbesc cu luxul pe care il afiseaza. Pe de alta parte, in capatul celalalt al realitatii romanesti, manierele lasa mult de dorit. Cei 7 ani de acasa au fost inchisi in cufarul bunicii de foarte multi dintre noi, mai exact de aceia care considera ca acei 7 ani de acasa tin de vremurile dinainte de ’89 si, ca urmare, sunt cat se poate de depasiti. De la functionara care se rasteste la ghiseu, imprastiindu-si nervii si amaraciunea pe 3 metri patrati, pana la patronul unui club unde urla manele si se sparg seara de seara valuri de euro, bunele maniere au fost date uitarii.
In trafic, romanul se agita sa depaseasca orce masina ii apare in cale. Conduce ca un impatimit al vitezei, in timp ce pe geamul lasat in jos razbat decibeli ce polueaza urechile celorlalti participanti la trafic. Sigur, la toate astea, se adauga serii de vlgaritati aruncate celor care le stau in drum acestor soferi pentru care bunul simt a disparut demult in tranzitie.
Daca sunt pietoni, unii romani considera ca absolut necesara impanzirea spatiului public cu ambalaje, cu bilete de autobuz folosite, cu PET-uri. La fel, daca ii intalnesti la picnic, la gratarul de mai, aceste specimene imbracate cu haine de firma si care se chinuie sa epateze prin limbajul folosit se intrec in a murdari zona cu resturi. Cu cat mai multe, cu atat mai bine, pentru ca inseamna ca portofelul le-a fost plin si si-au permis „di tati”.
In magazine, a ajuns ceva obisnuit sa vezi copii ce se bat de podea si smulg lucruri de pe rafturi, incercand sa-si santajeze parintii, prin aceasta manifestare emotionala, sa le cumpere cine stie ce produs pe care au pus ochii. Nici vorba sa fi intereactionat cu cei 7 ani de acasa, desi se afla exact la varsta la care bunele maniere pot fi deprinse, la fel ca si valoarea banului. Tot prin preajma magazinelor, poti da peste romani butosi, cu lanturi la gat groase cat degetul, care merg falnic, cu mainile in buzunare, la 3 metri inaintea nevestei ce cara doua, trei plase grele ce-i rup bratele.
Pe litoral, in sezonul estival, e la fel. Plajele sunt intesate de cei care se bazeaza pe puterea contului din banca si nu pe posibilitatile interioare. Ii recunosti usor, intrucat vorbesc la mobil in gura mare, de parca toata plaja trebuie sa stie destinul lor, precum cel al familiei Guldenburg. In plus, se uita chioras si cheama administratorul plajei sa te dea afara daca ai indraznit sa-ti intinzi prosopul langa cele cinci sezlonguri peste care s-a declarat stapan.
Pana la urma, facand un calcul simplu, constati ca adevaratul lux la romani este acela de a avea bune maniere, intr-o lume furata de spoiala, nesimtire si prost gust.
