De Ziua Culturii Naționale

Daniel Săuca

Oricâte betoane europene se vor băga în pământul patriei, oricâte dale și borduri se vor schimba, oricâte mall-uri și hipermarketuri se vor construi, țara nu se va schimba, în bine, decât investind cu cap în educație și cultură. Comunitatea, comunitățile nu se strâng, nu se adună în jurul unei canalizări inaugurată cu fundițe tricolore. Nu peste mult timp, vom avea o „țară ca afară”, din perspectiva investițiilor publice și a nu puține domenii competitive. PIB-ul va crește și mai și (suntem, oricum, un soi de „Tigrilă” economic măcar al Europei de Est), multe sate vor avea condiții de locuire ca la oraș (lăsăm la o parte evidența: multe localități nu prea vor mai avea locuitori), în timp ce parcul auto al românilor va ajunge la cinci bucăți de autovehicule per familie. Luni se va serba, mai mult sau mai puțin festiv, Ziua Culturii Naționale. Un prilej de a aduce din nou în atenție importanța educației și culturii. Sigur, asta spun, declamă destui, mai mult sau mai puțin politicianist. Realitatea e că stăm tot mai prost la capitolele esențiale ale „sănătății” societății. De mai bine de 34 ani invocăm în draci nivelul de trai, lipsa infrastructurii, inechități sociale, corupția, dar nu ne impacientăm că trăim, în prea multe locuri, situații, în feudalismul timpuriu în ceea ce privește educația și cultura. Întâlnesc, de altfel, tot mai mulți „țărani” dotați cu telefoane inteligente de ultimă generație… Ei, se schimbă lumea, se schimbă România, ne schimbăm și noi, de voie, de nevoie. Baiul e că „bagajul” spiritual, cultural, educațional e tot mai puțin voluminos. Și că, în opinia mea, semne bune anul nu are. Va ploua și în 2024 cu oferte electorale deșănțate, se va asfalta de cinci ori România, șantierele vor dudui, vom circula pe mai mulți kilometri de autostrăzi și drumuri rapide, dar cam pe degeaba raportat la ce am încercat să vă transmit astăzi. Exagerez?