De vară

Daniel Mureşan

E vară, e cald, nu am chef de nimic. Habar nu am despre ce să scriu. De o bună bucată de vreme, la televizor mă uit doar la știri. Mă uit pe câteva site-uri și trag o geană la facebook. Aceeași omniprezenți ce comentează. Că au sau nu au treabă cu subiectul. Adică proștii de serviciu. Mulți de pe la partide, cam de pe la toate, care dau like-uri și urează succes la orice postare a șefilor. De o vreme încoace sunt mai puțin agresivi, că doar nu o să spurce partenerii de alianță.
Deci prostul agresiv s-a mai domolit. Acum e de o fudulie tăcută, îmbufnată, care să nu deranjeze șeful. Crede că fără el nu răsare soarele, că e buricul pământului. Că dacă nu face el un comentariu, omenirea ar rămâne în beznă. Prostul vrea să ignore faptul că nu-l bagi în seamă. Dar în sufletul său se dă o luptă crâncenă – adică cum să nu-l bagi în seamă? Tocmai pe el, atotștiutorul? Nu greșește niciodată, nu admite o altă părere decât pe cea a șefului, el știe calea cea dreaptă și bună. Categoric, nu trebuie să-l combați, căci niciodată nu va accepta calea dialogului. În cel mai fericit caz, se va prăbuși în prăpastia minții lui.
Mă gândesc cum ar fi să-i lăsăm pe proști, doar pe ei, să facă toată treaba acestei lumi. Oare am fi mai liniștiți? Doar că prostul nu muncește; el dă indicații, comentează. Deci, nu merge! Doar să nu-i băgăm în seamă, să nu-i mediatizăm. Ignorat, cred că e mai puțin periculos. Și poate, într-un final, face implozie.
Ce prostie! Să vă vorbesc despre proști. Dar e prea cald și mă veți ierta. E vară și cât e vară nu e iarnă. Căci vin vremuri cu cojoace pe noi și șoșoni în picioare. Mulți dintre noi suntem obișnuiți de pe vremea împușcatului. Dar haideți să rămânem încă optimiști. E vară și lumea se scaldă în valurile ei unduitoare. Mai trece canicula și sper să ajung pe ceva litoral. Să descopăr o scoică în nisip, plină de curbe în formă de evantai, impecabil de simetrice, ascultând valurile în cochilia pietrificată. Așa arată una din uluitoarele construcții ale lui Dumnezeu!