Daniel Mureşan
“În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nicio frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniștea, privești bucățile de cer ce se văd prin frunzișul unui copac, simți în nări mirosuri amețitoare, ești fericit și nu știi pentru ce. Nu-ți mai trebuie nimic în afară de ce ești.” Octavian Paler
Vara este despre libertate, despre momentele în care nu ești niciodată singur, despre zilele lungi și nopțile pierdute. Dar, vorba poetului, vara asta nu-i decât o copie, o vară atipică, probabil în ton cu vremurile. De aceea, am să creionez câteva idei de vară, și acestea în ton cu vremurile.
• Guvernanții noștri trâmbiță că economia țării duduie, dar ne împrumutăm în neștire. Probabil, nota de plată va veni altui partid aflat la guvernare și se va da vina pe greaua moștenire. Nimic nou.
• Ratele la bănci au crescut, roborul nu mai vorbim, ne dezobișnuisem cu așa ceva. Aproape nimic nou.
• Tudose spunea că vorbește cu benzinarii să nu scumpească, Tăriceanu trăiește pe altă lume. Nimic nou.
• Gazele s-au scumpit, iarna se apropie. Rugați-vă să fie blândă. La fel, nimic nou.
• Toate guvernele de până acum, la fel și cel de acum, încercau să păstreze o aparență de prosperitate, dar dădeau cu economia de gard. Nimic nou.
• Se legalizează furtul din funcții publice, aparent legal și nevinovat. Nou este că guvernanții de acum o fac pe față.
• Mai țineți minte când spuneam că sintagma “ciocu’ mic” e culmea vulgarității? Ei bine, ne-am înșelat, au urmat sexul anal și trasul cu mitraliera. Sunt ceva noutăți.
Guvernarea aceasta nu e ceva întâmplâtor. E rezultatul natural a ce suntem ca popor. Toată clasa politică fură cu nerușinare, iar noi încercăm să-i apărăm pe unii sau pe alții. Dorința poporului nu e legată de principii, meritocrație sau valori, ci dacă îi pică ceva și lui. Ura electoratului nu vine din ce ticăloșii se întâmplă la vârf, ci din frustrarea că nu pot face și ei la fel. Așa că lăsam încet să creadă poporul că fură, cu o excursie în Grecia, cu o pensie specială sau cu un salariu de bugetar, și clasa politică e din nou pe cai mari, cu România la picioare.
Ani de mizerie morală cruntă, atât la vârf cât și la cei conduși. Pur și simplu mă simt fără rădăcini. Nu mai am scuze pentru poporul meu, mă simt înfrânt. Oare trebuie să-i arăt fetei mele o cocină morală unde trebuie să trăiască? Oare trebuie să mai plătesc mult pentru niște incompetenți care își spun clasă politica? Mă simt străin în țara în care m-am născut și doare al naibii de tare!
