De sezon

Daniel Mureşan

Mai sunt câteva zile şi ferecăm obişnuitul mioritic. Vin Săbătorile de Paşte, pline de îmbuibare, de o imperfectă stare de credinţă. Pe Dumnezeu îl vom vedea iar sub formă de drob, de friptură sau cozonac. După Înviere ne vom îmbăta mangă, iar mai apoi vom înjura de dumnezei politicienii, vecinii şi pe cei de salubritate. Aglomeraţia de la supermarket ne va confirma faptul că trăim ca să mâncăm. Vom suporta şi înjura cozile de casele de marcat, dar totul va fi în numele credinţei, deci facem câteva mătănii şi se iartă.
Cei mai mulți politicienii se vor urca în avioane cu destinaţii calde, unde nu prea sunt ortodocşi. Cei puţini rămaşi pe meleagurile circotecii vor da mesaje despre cei amărâţi, care nu au un acoperiş deasupra capului şi ce pune pe masă. Mai apoi îşi vor aminti cum petreceau ei Paştele la ţară, cum ciocneau ouăle… . Televiziunile vor fi pline de politicieni şi vedete de meserie, dezbătând ouăle pe toate părţile, spărgându-le, vopsindu-le, poate chiar mângâindu-le.
Dar las’ că trec ele, Sărbătorile, şi revenim la starea noastră normală, cea de circ mioritic. La asta suntem cei mai buni. Comentăm, facem planuri, analizăm nimicuri. Revenim la politica tenebroasă, falsă, păguboasă, care pute de la o poştă. Vom vedea din nou cătuşe. Vom analiza mirările unora de ieri și întrebările altora de alaltăieri cu privire la averile celor care ne-au condus şi ne conduc destinele. Oricum intrebările nu îşi vor găsi răspuns. Dupa pauza de Paște, mai lungă cu o zi în anul acesta, vom reveni cu mult elan la analiza familiei tradiționale, pe care o vom defini, desena, vom face schema acesteia. Valul de credință, bunătate, de ”fie ca lumina…” se va duce fără să lase în urma sa nimic. Decât, poate, o indigestie.
Biet popor naiv, mergi pe încredere de vreo un sfert de veac. Nu găseşti leacul. Las’ că trec şi Sărbătorile. Revin scenariile, balăcăreala, datul cu presupusul.
Fie ca… .