Ca şi cum am avea unul dintre cele mai valoroase campionate din Europa, iar Liga Profesionistă de Fotbal, bani cu nemiluita, mai marii fotbalului românesc s-au gândit, peste noapte, să mai organizeze o competiţie şi să-i pună denumirea de Cupa Ligii. De ce şi Cupa Ligii? Pentru că anumiţi „experţi” din fotbalul românesc se gândesc doar la fotbalul din linia întâi, fiind inconştienţi că în scurt timp, România nu va mai avea „rezerva” necesară de copii şi juniori care să dea continuitate fotbalului din Liga I. Există în România cluburi private, a căror sursă de finanţare este tot mediul privat, dar şi cluburi a căror acţionari majoritari sunt autorităţile locale şi judeţene, care se chinuie să-şi ducă existenţa de la un sezon la altul. Vedem cum dispar echipe cu tradiţie, din lipsă de fonduri, iar eşalonul secund riscă să rămână cu o singură serie, după ce în urmă cu câţiva ani erau două serii a câte 16 echipe, fără nicio formaţie retrasă din campionat. Se investeşte doar la nivel înalt, în speranţa că rezultatele vor apărea imediat. Din păcate, la ceea ce am trăit în ultimii ani în fotbalul românesc atât la nivel de cluburi, cât şi la nivel de echipă naţională, mergem mai degrabă spre faliment decât spre progres. Multe baze sportive au dispărut de tot de pe harta fotbalului românesc, iar centrele naţionale lipsesc cu desăvârşire.
Prezent la Zalău în urmă cu aproape o lună, noul preşedinte al FRF, Răzvan Burleanu, spunea că, în doi ani, în România, vor exista opt Centre de Excelenţă în care să se poată pregăti, în condiţii normale, „viitorul” fotbalului românesc. Numai că, noi, românii, ne-am săturat de promisiuni, fiindcă în ultimii ani doar de aşa ceva am avut parte, indiferent de domenii. Burleanu este un tip tânăr, fără experienţă, dar, probabil cu o dorinţă mare de a face ceva benefic pentru fotbalul românesc. Va trebui să şi demonstreze acest lucru în perioada următoare.
Până atunci, ne „infectăm” cu această competiţie numită Cupa Ligii, una în care interesul este scăzut din partea tuturor, până şi al unor antrenori care, în prima fază, au „aruncat” în teren multe dintre rezerve. O competiţie cu spectatori şi telespectatori puţini din care cluburile câştigă, într-adevăr, nişte bani. Bani care-i investesc în jucători străini, în mercenari care vin, îşi iau banii şi pleacă. În urmă cu câţiva ani, existau echipe de tineret care jucau în deschiderea partidelor de seniori, ceea ce Federaţia şi Liga par să nu mai agreeze. Agreează, însă, străinii, cu riscul de a duce fotbalul românesc într-o lume obscură, o lume de care suntem din ce în ce mai aproape.
