De-a dreapta lui Cioloș

Înainte cu trei luni de alegerile parlamentare, am putea afirma că apele politicii româneşti s-au despărţit definitiv. Chiar dacă este un premier tehnocrat, Dacian Cioloș pare să fie acel „Moise” care a împărțit puterea politică în România. Raportându-se la viitorul prim-ministrului, partidele cu şanse de a ajunge în forul legislativ, şi în următoarea legislatură, şi-au expus deja punctele de vedere. În vreme ce PNL, PMP (cu undele rezerve) şi UDMR ar merge în continuare cu Cioloş în fruntea guvernului, PSD şi ALDE nici nu vor să mai audă de actualul șef al Executivului.
Calculând „la rece”, stânga și dreapta politică românească sunt, din punct de vedere electoral, de forţe aproximativ egale. Spun asta chiar dacă, la această oră, pesediștii par ceva mai mulți și mai „pe val” decât liberalii. Însă, în cazul destul de probabil în care formaţiunea ”anti-sistem” a lui Nicuşor Dan, ce-l susţine necondiţionat pe actualul prim-ministru, va accede şi ea în Parlament, atunci talerul puterii se va înclina la toamnă de partea liberalilor.
Deja PNL a făcut public că şi-l asumă pe premierul Cioloş, indiferent de calitatea politică a acestuia, chiar dacă nu se înscrie în partid sau dacă rămâne tehnocrat. Este evident că disponibilitatea liberalilor maschează niște frici interne. În primul rând, se știe că liberalii (ca de altfel și pesediștii) duc lipsă de „cadre”, ceea ce îi face vulnerabili în fața electoratului cu care trebuie să dea nas în nas nu peste mult timp. Apoi, că vor sau nu, deși nu a declarat-o public, Cioloș nu este atât de tehnocrat pe cât se scrie, relația sa de parteneriat cu Iohannis fiind notorie.
Una peste alta, Dacian Cioloş nu este un premier foarte rău, și nu o spun neapărat din patriotism local. Singura sa problemă este că nu ştie prea bine să comunice şi nici să explice, pe înțelesul tuturor, ce intenții are. Iar aici nu mai vorbim despre frică sau neștiință, ci este vorba despre o boală gravă a politicii româneşti, cu care ne-am obișnuit. Cioloș se bazează mai puțin pe povești și mai mult pe lupte de idei şi pe programe de guvernare cu etape precise, iar noi, din păcate, suntem prea îndoctrinați cu minciuni şi pomeni electorale ca să vedem și să acceptăm realitatea. Așa cum ea ea, duce-amară. De fapt, mai mult amară…