D`ale presei postmioritice

Daniel Săuca

Ringier/ GSP/Libertatea. E scandal cât casa (presei libere?). Pe scurt (varianta protestatarilor): un redactor-șef a fost obligat să demisioneze după ce a refuzat să arate patronatului, înainte de publicare, articole ce vizau industria jocurilor de noroc din România (e o industrie, cu siguranță). Povestea e veche în presa românească (și nu numai). Au dreptate, în felul lor, și patronii, și ziariștii. Patronii nu pot risca, printre altele, să piardă bani nu puțini din publicitate, în timp ce jurnaliștii invocă, firesc, și imixtiunea „comercialului” în „editorial”. Povestea, veche, e puțintel mai complicată. Și cam generalizată. Au rămas, din câte știu, puțini gazetari care chiar sunt liberi să scrie, să facă presă doar din perspectiva deontologiei profesionale, fără să țină cont deloc de interesele patronatelor. Și a celor care livrează publicitate (nu de puține ori, nemarcată ca atare). În orice caz, nu cred în teoria conform căreia libertatea jurnalistului este absolută. Asta nu înseamnă – cum am repetat de sute de ori, și la rubrica de față – că nu e nevoie de respectarea legilor, mai ales a unei legi a presei (care, poate, va veni, într-un sfârșit, dinspre PE), a codurilor deontologice, a interesului public etc. Sunt curios, într-un fel, cum se va termina scandalul. Și cum va arăta scena media de la noi de pildă în anul electoral 2024. Și dacă se vor face demersuri concrete pentru recredibilizarea presei, a jurnalismului de la noi. Și pentru educație media. Probabil voi reveni asupra subiectului presei postmioritice într-unul din episoadele următoare ale serialului dvs. preferat…
P.S.: Și pe paginademedia.ro puteți citi și diverse declarații: „Demiterea lui Cătălin Ţepelin este un semnal teribil pentru societatea românească” (Cătălin Striblea); „Presa românească este subjugată de interese de toate felurile”(Ramona Săseanu, fost producător şi director interimar TVR) ș.a.