D’ale jurnaliștilor

Daniel Mureşan
Tot mai des, noi, jurnaliștii, suntem înjurați. Liderii politici, chiar cei aleși în mod democratic, dau întotdeauna vina pe presă atunci când le descoperă hoțiile și minciunile. Cititorii, având la îndemână atâtea exemple de jurnalism prost făcut, ne bagă pe toți în aceeași oală.
Prin anii ‘30 nemții foloseau sintagma „Lügenpresse” pentru a discredita jurnaliștii care încercau să scrie despre activitatea lor. Lügenpresse se traduce în „știri false”. Politicienii naziști foloseau și ei această expresie, așa cum o fac și politicienii de astăzi. Zilele trecute, un partid parlamentar făcea lista neagră a presei. Presă care a cam început să le descopere tertipurile.
Odată cu apariția internetului, oricine poate să scrie acolo orice, obținând fără prea mare efort vizibilitatea dorită. Jurnalismul tradițional, cel care critica după norme etice, a început să fie înghițit de tot felul de mercenari, plătiți de politicieni să le facă imagine. Sigur, o soluție ar fi reglementarea mediului online. Dar asta nu convine politicienilor, care nu ar mai beneficia de atâtea osanale și dezinformarea de rigoare. Jurnaliștii speră în continuare ca instituțiile Uniunii Europene să introducă măsuri și standarde legale pentru a contribui la crearea unui mediu în care mass-media liberă și pluralistă să poată lucra.
O să-mi spuneți că jurnaliștii onești sunt din ce în ce mai puțini. Așa este, dar gândiți-vă că jurnaliștii sunt ca țara. Iar pe cei care înceracă să-și facă meseria corect, nu-i mai înjurați. Gândiți-vă că au telefonul deschis 24 de ore din 24 și că în aproape toate weekend-urile ei sunt la serviciu. Mulțumim!