Cursa pentru salarii mai mari

Peste tot prin oraș se plâng angajatorii că nu mai pot face față pretențiilor salariale ale angajaților care cer tot mai mulți bani pentru munca pe care o depun. La stat e ușor, guvernul dă, că doar este an electoral, iar acolo unde se încăpățânează să stea cu capsa pusă pe portofel izbucnesc una după alta greve de avertisment și greve generale. În cele din urmă, după coruri de vuvuzele și pancarte agitate pe la geamurile ministerelor, cam toți funcționarii publici se întorc acasă cu mai mulți bani pe statele de salarii. La privat în schimb, lucrurile nu stau deloc așa. Creșterile de impozite și taxe din ultima vreme, ca de altfel și inflația mărită au condus la creșterea în lanț a prețurilor produselor și serviciilor, culminând în cazul multor companii cu scăderea drastică a vânzărilor. Scăderea nivelului de trai al populației a determinat o orientare spre cele mai mici tarife practicate în piață, chiar dacă nivelul calității a ceea ce se cumpără lasă de cele mai multe ori de dorit. Din păcate, scăderea vânzărilor în volum este resimțită deja în majoritatea domeniilor de activitate, astfel că multe firme din Sălaj, mai cu seamă IMM-urile și firme de familie se află la limita supraviețuirii. Veștile nu sunt deloc bune, mai ales că Institutul Național de Statistică a anunțat recent că în trimestrul IV din anul 2023 în România am avut scădere economică, iar dacă și în primul trimestru din acest an vom înregistra rezultate tot așa de slabe,  înseamnă că vom intra într-o recesiune tehnică. Altfel spus, va fi tot mai rău și tot mai greu de rezistat pe o piață puternic concurențială, asaltată de importuri tot mai multe și tot mai ieftine. Într-un mediu de afaceri vulnerabil, vom asista și la o migrare a forței de muncă către domenii în care salariile sunt mari. Desigur că acest lucru va implica anumite eforturi din partea angajaților pentru readaptare și reconversie profesională și chiar mutarea spre alte orașe apropiate precum Cluj-Napoca, Oradea sau Baia Mare. Însă ce nu face omul pentru bani, lenea nu ține nici de cald și nici de foame. Chiar și așa, pentru foarte mulți tineri din județ pe care îi cunosc nu pare că doar salariul este ceea ce contează, prioritare este și un grad de libertate mai mare, precum și o dezvoltare rapidă în carieră. În momentul în care nu primesc ceea ce își doresc, foarte mulți sunt predispuși să-și schimbe locul de muncă în doar câteva luni. Dar asta nu se întâmplă doar cu angajații tineri și fără prea mare experiență, chiar și vechea generație de angajați sunt tot mai des tentați să-și părăsească locul de muncă atunci când simt că situația firmei în care lucrează se înrăutățește și există o incertitudine privind locul de muncă. În condițiile în care tot mai multe firme vor ajunge să se confrunte cu insolvența sau falimentul, mă întreb de ce guvernanții nu au în vedere ce se va întâmpla cu valul de șomeri care va urma la nivel de țară. Lipsa de interes a celor care ne conduc nu arată decât pasivitate și lipsă de îngrijorare cu privire la perspectivele ocupării forței de muncă în viitorul apropiat. Unde ne aflăm acum știm, unde ne îndreptăm vom vedea, important e să fim pregătiți să facem față și să reacționăm la o piață a locurilor de muncă plină de necunoscute. Desigur că vom fi martorii, în viitorul apropiat, a unui nou exod de forță de muncă care va lua calea străinătății. Unii încă mai așteaptă mărirea salariului minim pe economie de la 1 iulie, mai exact o creștere de la 3300 de lei la 3700 de lei. Angajatorii vor mai mulți bani, dar foarte mulți agenți economici nu își permit în acest moment această nouă presiune. Pe guvernanți nu îi doare pixul să aprobe această măsură, dar pe agenții privați îi va întreba cineva dacă vor putea face față acestei noi presiuni financiare? Probabil că nici nu vor fi consultați, probabil că nici nu contează, probabil că vor fi îndrumați să mai strângă puțin cureaua și să mai rabde puțin, cel puțin până când trec alegerile, apoi om mai vedea ce va fi, cum va fi.