Daniel Săuca
O parte consistentă a mass-media a citat (trunchiat sau nu, copios ori anemic) rezultatele unei radiografii a „constructelor psihologice” ale românilor, cercetare realizată de o echipă de la UBB coordonată de profesorul Daniel David. Românii ar fi astăzi cinici, sceptici, conformiști în unele situații, indisciplinați în altele, îi preocupă binele altora doar dacă fac parte din familia lor și sunt devensivi, ceea ce uneori, duce la complexe de inferioritate. Cu toate acestea, mai zice studiul menționat, am fi creativi și inteligenți. Destul de probabil, nu toți. „Suntem deștepți, dar nu știm ce să facem cu inteligența noastră”, a declarat David, citat de RFI. Hmîî! „Suntem deștepți, dar nu știm ce să facem cu inteligența noastră”? M-aș mira că mai toți românii sunt deștepți și stau în botă cugetând ce bip, bip să facă cu inteligența lor. Acest tip de generalizare (chiar pe baze „științifice”) pare stupidă într-o țară unde, de pildă, ingeniozitatea eludării, fentării legilor a atins cote de-a dreptul geniale. Mai zice dl. David, citat tot de RFI, că „potențialul sub aspectul creativității este la fel de mare ca la americani, dar dacă te uiți la partea manifestă, nu știu, la premiile Nobel, premiile pentru inovare, gradul de inovare în România versus Statele Unite, diferența este catastrofală. Avem potential, dar nu îl putem pune în practică. La fel se întâmplă și cu inteligența. Potențialul pentru inteligență este foarte ridicat. Numai dacă ne uităm la performanțele educaționale, adică cum ne punem inteligența la lucru, performanțele la testele PISA, de exemplu, arată că avem unele dintre cele mai scăzute performanțe din țările europene”. „Ghinion”, am putea spune pe urmele unui edict prezidențial. Avem talent, avem valoare, suntem meseriași, avem potențial dar am rămas la stadiul de „tinere speranțe”. De ce? Posibil „fatalismul mioritic”, indolența, lenea, „retragerea în/din istorie”etc, dar lucrurile astea le știam de mult, de la înaintașii d-lui David și ai noștri. Așa că, mă întreb dacă această cercetare chiar lămurește cum (nu) suntem. Ca popor. Ca națiune. Cum doriți. Nu m-aș mira: „lucrurile” sunt mult mai complicate și din perspectiva raportării la tot felul de „modele”, europene, global(iste), ce-or fi. Dar e un bun pas înainte pentru a ne/vă întreba în continuare (în oglindă sau pe facebook, mă rog, e cam același lucru), de exemplu: chiar suntem deștepți? Chiar suntem creativi? ș.a. Și de a răspunde onest măcar la aceste interogații. La altele („credincioșenia” de pildă) m-am lămurit. Suntem „tari”!…
Cum (nu) suntem
