Cultura și educația, împreună?

Daniel Săuca

Merită citit studiul „Barometrul de Consum Cultural 2018. Dinamica sectorului cultural în anul Centenarului Marii Uniri” (Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, culturadata.ro) nu numai de „factorii” instituționali probabil interesați. Poate întregi, limpezi imaginea despre adevărata „stare a nației”. Și concluziile de mai jos ar merita să ne pună pe gânduri. În barometrul menționat scrie și că tinerii „manifestă dezinteres sau lipsă de cunoaștere cu privire la importanța culturii sau a educației, tocmai pentru că cele două entități formatoare, prin felul cum acționează sau nu acționează, pot descuraja tinerii. Educația și cultura ar trebui să fie considerate de către tineri ca cele mai potrivite medii și mijloace prin care își pot manifesta creativitatea, imaginația și dezvolta potențialul”. Cultura și educația, împreună? În studiul citat se mai arată că ar fi necesar „ca şcoala să fie cea care oferă o imagine mai clară despre rolurile pe care le au instituţiile pentru oameni şi despre modul în care aceste instituţii ar trebui să răspundă coerent aşteptărilor comunităţii” și că „autoritățile pot veni în sprijinul oamenilor prin politici publice și strategii care să ajute la informare și la formarea ca cetățeni activi în societate și pe piața muncii. Procentele ridicate de indecizie privind poziționarea opiniilor, atât în rândul adulților, cât și în rândul tinerilor cu privire la legătura dintre cultură și educație sau al rolului lor, indică necesitatea unor planuri de intervenție și a unor inițiative de dialog din partea decidenților privind chiar și aspecte ce țin de educație civică, privind funcționarea și rolul instituțiilor, în special cele culturale și educaționale”. Nu cred că asemenea „planuri de intervenție” vor fi realizate curând și pentru că educația și cultura nu sunt considerate cu adevărat priorități naționale de către decidenții politici și guvernamentali. Barometrul semnalează și că „cele mai multe forme de exprimare artistică au fost identificate în cazul femeilor, al persoanelor cu nivel de educaţie şi venit ridicat, fapt care ar trebui valorificat de furnizorii de educaţie artistică. Aptitudinile artistice au fost dobândite şi dezvoltate cel mai mult în sistemul formal de educaţie, ceea ce confirmă rolul şcolii în formarea gustului, aptitudinilor şi practicilor culturale. Aceste concluzii ar trebui să fie punctul de pornire pentru viitoare strategii şi politici culturale şi educaţionale şi să stimuleze instituţiile culturale şi de educaţie să organizeze proiecte în comun, cu relevanţă pentru comunitatea locală” (p.172). Începuturi bune în acest sens sunt destule. Și în Sălaj. Poate că nu e totul pierdut.