Uniunea Social Liberala nu s-a nascut pe fundamentul unor principii identice. Dimpotriva, principiile care au stat la baza fiintarii si, apoi, a existentei pe scena politica a PSD si PNL sunt, in majoritatea cazurilor, diametral opuse. Cu toate acestea, in faza sa embrionara, USL a parut ca va strange sub aceeasi umbrela macar o parte, fie ea si infima, din principiile comune ale celor doua partide, ca le va armoniza, astfel incat alternativa la PDL sa aiba substanta si, implicit, sa prezinte interes in randul oamenilor. Teoretic, minunat. Practic, un dezastru.
Este clar ca lumina zilei ca USL a fost creata cu unicul scop de a cumula procentele necesare pentru a-i forta mana lui Traian Basescu sa numeasca viitorul premier din cadrul actualei opozitii. PSD si PNL aveau nevoie de aceasta majoritate pentru a se prevala de prevederile constitutionale si, in caz de refuz al presedintelui, pentru a-l putea suspenda. Cu alte cuvinte, USL a fost creata strict pentru a pune mana pe putere, cu orice pret si in orice conditii. Pana la urma, chiar daca nu are de-a face cu moralitatea, acesta este dezideratul fiecarui partid. Nimic speactaculos in asta…
La inceputurile sale, sansele USL de a-si atinge telul pareau extrem de mari. Cu un scor electoral inregistrat doar de partidele aflate la putere in tarile comuniste, de peste 60 de procente, USL a intrat pe un trend constant descendent, scazand sub 50 la suta, adica in zona in care i se garanteaza ca va ramane in Opozitie. In cazul in care datele prezentate in ultimele sondaje de opinie se confirma, nu cred ca USL mai apuca alegerile. Cel putin, nu in aceasta formula. Pentru pesedisti si liberali, un lucru va deveni cert: daca mai au o sansa sa ajunga la putere, atunci vor trebui sa candideze separat. Apoi, vor avea posibilitatea sa recurga la orice combinatie care sa le deschida usile puterii.
Totusi, electoratul pare sa fi priceput mai repede decat toti politrucii ca presedintele Traian Basescu nu mai poate candida, motiv pentru care el nu mai reprezinta o tinta atractiva. Asa ca, tragand salve de tunuri asupra lui, USL nu a facut altceva decat sa-si piarda energia si sa-si consume inutil munitia. Oricum, Basescu pare sa fi pierdut lamentabil meciul cu istoria, astfel ca cei din opozitie ar fi trebuit, cu multe luni in urma, sa isi reconsidere strategia, mai precis sa aleaga alte tinte, ceva mai potente. Astfel, USL si-a pierdut timpul si, in final, electoratul, concentrandu-se zadarnic pe subiectul Traian Basescu, tema deja rasuflata.
Culmea, nici cei doi copresedinti ai Uniunii nu par mai grozavi, chiar daca acestia nu au trecut inca prin procesul de erodare a politicianului aflat la putere. Precum personajele de desene animate Lolek si Bolek, Crin Antonescu si Victor Ponta, la brat, oscileaza intre lamentabil si penibil. Nici la aceasta ora, Ponta nu a reusit sa se impuna in propriul partid, iar Antonescu pare mai degraba un individ consumat, disperat, uneori irascibil, si mai tot timpul arogant.
Pana la urma, USL nu a reusit decat sa puna electoratul pe fuga, demonstrandu-ne inca o data ca, indiferent in ce sfere se invarte, ale puterii sau ale opozitiei, politrucul roman ramane acelasi individ lipsit de viziune si, de cele mai multe ori, de caracter.
Culmea ironiei face ca, prin acest gen de atitudine, clasa politica sa favorizeze ascensiunea unor personaje mai mult decat dubioase, cum este Dan Diaconescu, George Becali si, mai nou, Irinel Columbeanu. Concluzionand, la asa popor, asa conducatori. Si viceversa.
