Cu ursul la Cotroceni

De cateva zile imi staruie in minte o singura intrebare: Se pregatea, oare, seful statului roman de un razboi cu Rusia in Transnistria, cum pare sa arate telegrama WikiLeaks?. Inainte de a ne sterge lacrimile de pe obrajii aproape crapati din cauza rasului, ar trebui sa stim ca gluma poate fi cat se poate de serioasa.

Nu cred, in ruptul capului, ca Romania anului 2011 ori, daca vreti, 3000, ar indrazni, cu sau fara Traian Basescu presedinte, sa declare razboi Rusiei. Si, daca, prin absurd, ar fi fost vorba de o pozitie razboinica, aceasta nu ar fi fata de Rusia, ci fata de satelitii lor transnistreni. In fond, sunt mai multe chestiuni de retinut.

In primul rand, Traian Basescu se joaca cu sensul cuvintelor, astfel incat sa obtina o reactie. De aceasta data a vrut un raspuns din partea americanilor. E o smecherie politica, de genul sa vedem cum mai stam la capitolul pseudo prieteni. Sa fim seriosi, chiar daca vorbea de o implicare intr-un conflict militar in Republica Moldova, Basescu nu se gandea, practic, la un razboi. In schimb, ii testa pe americani. Ii ajuta sa inteleaga ca nu renuntam la Moldova sub nicio forma si, mai ales, ca aliatii nostri trebuie sa tina cont de suferintele comune celor doua popoare. E tot un fel de diplomatie tupeista, insa una care pune mai mult accent pe corason.

Pe de alta parte, trebuie sa tinem cont ca, a pune presiune pe americani, nu inseamna neaparat si o mana de ajutor din partea acestora. Sunt absolut convins ca americanilor nu le-a cazut bine la stomac declaratia lui Basescu. Insa, pana la urma, nimeni nu-i obligat, nici macar presedintele Romaniei, sa faca mereu pe plac americanilor. Deja, in acest context, ne asezam intre ciocan si nicovala.

Putem dormi linistiti! Pana la urma, un razboi cu rusii nu va avea loc, chiar daca am cauta-o cu lumanarea. Un asemenea razboi ar fi extrem de greu de declansat, din simplul fapt ca nimeni nu este atat de tampit sa apese pe un asemenea buton. Nici Romania, nici Rusia. Este clar ca aliatii nostri nu ar permite asa ceva, in aceste momente, si ar avea o multime de posibilitati sa impiedice un astfel de conflict. Apoi, rusii nu sunt atat de ingramaditi astfel incat sa fie dispusi sa piarda un centimetru din capitolul imagine, lovind intr-un pseudo adversar, deja facut KO de catre propria-i neputinta. Ce-i drept, suntem prea marunti pentru a intra intr-un asemena conflict. Ori, mai degraba, subiectul are un corespondent in folclorul mioritic, anecdota ce reflecta foarte limpede tot ceea ce a dorit sa arate telegrama WikiLeaks.

Intr-o zi, iepurasul se plimba prin padure. Se intalneste cu vulpea.

– Buna, ce mai faci, iepurasule?

– O, bine, vulpeo, ma simt excelent, sunt intr-o forma… Daca ma intalnesc cu ursul ii dau cateva labe de-l nenorocesc, praf il fac!

– Extraordinar!

Mai merge el ceva, se intalneste cu lupul.

– Cum o mai duci, iepurasule?

– O, bine, lupule, ma simt excelent, sunt intr-o forma… Daca ma intalnesc cu ursul ii dau cateva labe de-l nenorocesc.

– Uluitor!

Merge iepurele batos cat mai merge si, iata, ca pana la urma se intalneste cu ursul.

– Hai salut, iepurasule, am auzit ca-ti merge nemaipomenit, ce mai faci?

– Ce sa fac, nene ursule, ia, ma plimb si eu prin padure si vorbesc prostii….

Leave a Comment