Cu șpaga, mergi la sigur!

Dacă n-ai tras încă lozul câștigător sau simți că te afli pe un drum greșit, dacă nu eşti fiica sau fiul cui trebuie, îți vând câteva ponturi pentru a dărâma zidurile din jurul tău. Primul ar fi să te înscrii într-un partid. Dar, dacă faci alergie la politică și nu-ți surâde deloc ideea să lipești afișe în campaniile electorale, ori ți-au murit toate neamurile și „pilele” sus-puse, nu-ți mai rămâne decât să apeși „butonul” șpăgii. Cu asta, în România, garantat, nu dai greș!
Atât de comună a devenit – în viața de zi cu zi a românului – cultivarea pilelor şi a relaţiilor, că nici nu ne mai dăm seama că toate acestea reprezintă un comportament anormal, care are o mulţime de trăsături în comun cu corupţia. Mai mult, ni se pare atât de firesc să abordăm situațiile grele din aceste unghiuri, încât chiar ajungem să ne mândrim cu asta. Că doar, nu-i așa?, „băieţii deştepţi” nu dorm niciodată.
Ia spuneți-mi de câte ori ați auzit în jurul vostru că cineva a prins un post călduț, după ce-a plasat „plicul” în buzunarul cui trebuie? Deşi toate acestea sunt, de fapt, infracţiuni condamnabile de lege, nimeni nu se sfieşte să le recunoască. De zeci de ani, în România, sistemul de legi este astfel aplicat, încât să nu poţi demonstra nimic, nicio fraudă. De exemplu, majoritatea posturilor scoase la concurs de către instituțiile publice sunt „cu dedicație”. Concursurile se dau la fel ca acum 25 de ani, cu subiecte şi predicate pregătite de comisii aranjate, după ce şpăgile, pilele şi relaţiile au fost sesizate de cine trebuie. Este, de fapt, una dintre marile probleme cu care se confruntă sistemul bugetar. Ne-am obișnuit să ne plângem că nimic nu merge cum trebuie în ţara asta, dar continuăm, chiar sub ochii legiuitorilor, să angajăm în majoritatea posturilor „cheie” oameni care n-au făcut nicio dovadă că deţin competenţele respective. Oamenii ăștia vor rămâne la fel de mediocri ca atunci când au intrat în sistem, pentru că nimeni și nimic nu-i poate motiva să se autodepășească. Este cât se poate de clar că, în sistemul bugetar, cel care se mulţumeşte cu postul pe care-l deţine deja, n-are alte ambiţii decât cele de a și-l păstra la fel de călduț. Cum? Apelând, desigur, la același sistem de „valori”: șpaga, pilele și relațile. De cealaltă parte, angajatul care va avea ambiţii să avanseze ştie, de asemenea, că nu muncind va atinge acest lucru, ci apelând tot la pilele şi relaţiile până la care a tot făcut cărare toată viaţa. Deci, vrem, nu vrem, corupția ne curge prin sânge. Ea face parte deja din ADN-ul nostru. Iar dacă până acum ai fost ocolit ca prin urechile acului de „virus”, stai liniștit, nu vei scăpa! Ai puțină răbdare, sistemul te va digera ca pe toți ceilalți…