Cu miciuni, pe minciună călcând

Daniel Mureşan

Suntem în plină campanie electorală, presa duduie de promisiuni, adică de minciuni electorale. Haideți să ne amintim câteva gogorițe ale Munchausenului mioritic, spuse acum patru ani. Spitale regionale, spital metropolitan, străpungerea Carpaților cu tuneluri pentru autostrăzi, ambulanțe în toate comunele, apă curentă în toate școlile. Mai vreți? Autostrada Nordului, Centura Zalăului, metrou în toate zările capitalei și la Cluj, ajutoare pentru IMM-uri, spațiul Schengen. Mă opresc, îmi fac doar sânge rău. Minciuni, minciuni și iar minciuni. Baiul e că mincinoșii politicieni nu dau niciodată socoteală pentru minciunile lor, deși ele tulbură viața socială, afectează sănătatea românilor, ba chiar le pun în pericol viața. Pur și simplu, nu există prevederi în Codul Penal sau în altă parte, pentru delictul, săvârșit în formă continuată și cu premeditare, de a fi dus poporul cu zăhărelul. Baiul mare e că fraierii nu mor, se schimbă. La fiecare campanie sunt cohorte de fraieri ce cred în aceste minciuni. Ba mai mult, dacă încerci să le explici că respectivii mint de îngheață apele, devin agresivi. Aceasta e consecința „României educate”, adică lasă-i proști, să-i putem manipula.
Dacă îi iei la întrebări pe politicieni, ei spun că sunt declarații politice. Adică ei mint legal. Dar mă întreb, promisiunea că vei face și vei drege când știi din capul locului că nu se poate așa ceva, este o declarație politică sau o șarlatanie? Un candidat sălăjean, de etnie maghiară, ce candidează la parlamentare din partea unui partid antimaghiar (!?!), ne spune că va reduce taxele cu 50 %. Ce ar trebui să facem noi în acest caz? Să râdem în hohote sau să dăm cu pietre după el? Nu, sălăjenii îi dau like-uri pe facebook și îi urează succes! Deci, ne merităm soarta! Mulți „lideri” au depășit demult linia roșie a bunului simț, o depășesc mereu și nu pun preț pe etică și morală – nu îți amintești dacă ți-ai luat bacalaureatul sau dacă ai absolvit sau nu facultatea. Așa ceva nu se uită, dar la politicieni e totul posibil.
Nu dau cu pietre în cetățeanul credul, el a rămas cam pe cont propriu în fața minciunii. Nu are decât un singur aliat: propria minte. Dar avalanșa e mare, publicitatea potenților financiari e enormă. Prima întrebare care trebuie să și-o pună este: ce vor ăștia de la mine? Bineînțeles, vor votul. Și vor ca cetățeanul să nu gândească! Aici ar trebui să intervină jurnalistul, care ar face bine să prezinte echidistant situația politică și socială. Dar imparțialitatea în presă a ajuns o pasăre rară, lovindu-se de un zid, fără o cultură a informației, care nu reușește să iasă din acea bulă (noroc că bula facebook s-a mai estompat), rămânând captiv unor mesaje, neprocesând informațiile. Rămân captivi, iar jurnaliștii „de casă” ajută la asta. O persoană educată e mai greu de manipulat, ea va face distincție între o informație sau o știre care dorește să manipuleze.
În Sălaj, un partid roșu face campanie cu bugetari ce „ară” județul. În timpul serviciului. Cum așa? Fiindcă pot, fiindcă își permit! Fiindcă au acaparat toate instituțiile statului, și nu se tem de nimic. Au cumpărat o mare parte a presei, au instaurat teroarea, și-au pus ciracii în funcții cheie. De cealaltă parte, generalul ce s-a jurat că nu va face politică, s-a delimitat de „dulapul” de la Cotroceni. În stilul pur românesc. Sferele înalte ale puterii îți dau aripi! „ă, ă, ă” pare o glumă, însă minciuna a ajuns sa fie modus vivendi, un instrument de manipulare a electoratului credul și needucat.