Cu buzunarul gol la mallul lăudat

O investiție care ne așează și pe noi pe un locșor mai luminos pe harta zonei de Nord-Vest a trecut deja proba primului weekend. După ce ani la rând am contribuit la bunăstarea județelor vecine, lăsându-ne banii în marile centre comerciale din Cluj, Oradea sau Baia Mare, iată că avem posibilitatea ca de acum înainte să ne lăsăm puținii bani aici, acasă, pentru a încerca și în acest fel să ridicăm atât cât se mai poate nivelul dezolant la care a ajuns din păcate județul nostru, în privința evoluției pe cele mai importante planuri – nivel de trai, economie, dezvoltare etc. Deschiderea noului centru comercial, cel mai mare ridicat vreodată în județul Sălaj reprezintă, dincolo de tot și de toate, un lucru de salutat pentru investitori și salutar pentru comerțul din județ. Zalăul a ajuns în ultimii ani raiul făcăturilor, al produselor de proastă calitate, al comerțului îndoielnic pe bani mulți.

Nu mai este niciun secret pentru nimeni faptul că cei mai mulți dintre comercianți vând articole de o calitate ce nu poate fi încadrată nici măcar la “satisfăcător”. Articole de îmbrăcăminte fabricate, parcă, pe vapor, materiale de cea mai joasă speță, cusături făcute cu picioarele. Încălțăminte fake (falsă) vândută fără nicio teamă cu etichete de brand și la prețuri uriașe, jucării și cosmetice care pun în pericol consumatorii și multe alte lucruri aflate pe tarabe, majoritatea chinezisme ori turcisme de cea mai proastă factură. O bluză de damă made in China care se descoase la prima purtare, costă între 80 și 150 de lei. Pijamale bărbătești care, tot după prima spălare, devin pijamale pentru copii, la 70 până la 140 de lei, ciorapi din plastic care îți îmbolnăvesc picioarele ori costume de baie hidoase sau marochinărie din cea mai ordinară mușama, reprezintă de cele mai multe ori opțiunile comerciale pe care le avem mai ales în magazinele din centrul municipiului. Prin urmare, venirea la Zalău a unor firme de prestigiu cu marfă de calitate la un preț – hai să-l numim decent, firme care mai oferă din când în când și reduceri, nu poate reprezenta altceva decât un salt către civilizație pentru un județ. Dar ce ne facem însă cu posibilitățile materiale pe care cei mai mulți sălăjeni le au? Mă refer aici cu precădere la cei care lucrează în domeniul privat, în unități de producție, în comerț, în diferite ramuri industriale, în servicii, oameni care nu reușesc prin salariile de 1.300 – 1.600 de lei să își asigure coșul lunar al subzistenței. Ce înseamnă acest coș lunar? El reprezintă posibilitatea aflată oricum în pragul prăpastiei, aceea de a-ți putea plăti facturile curente și de asigura alimentele necesare traiului de zi cu zi. Nu intră în acest coș costul medicamentelor, o adevărată pacoste mai ales pentru seniori, nu intră hainele pe care trebuie să le cumpărăm celor mici, cărțile și rechizitele, orele de meditații și multe, nenumărate alte cheltuieli care vin lunar în cascadă peste noi.

Cei mai mulți dintre clienți nu se vor putea bucura, așa cum ar trebui să se întâmple, de spațiile comerciale din noul mall. Pentru cei mai mulți, chiar și o masă la un fast-food ori o cafea, un carton de prăjituri sau un cadou ales pentru cei dragi vor reprezenta pe mai departe doar o dorință, nicidecum o realitate săptămânală. În primul weekend de viață al noului nostru mall trebuia să aștepți minute bune să prinzi un loc în parcare. Oare va fi așa mereu? Ar fi bine, dar ar fi bine ca în acest mall să vină toți. Toți părinții cu copii să își permită să dea 4 lei pe un globuleț de înghețată (preț real, nu supoziție) 25 de lei pentru cel mai mic meniu la un vestit lanț american de fast food, cu 5 bucățele de piept de pui, câțiva cartofi prăjiți și un suc la dozator. 25 de lei înmulțit cu patru, dacă la mall vin mama, tata și cei doi copii, înseamnă 100 de lei doar pentru scurta vizită la fast food. Copiii mai vor și o înghețată, văd poate o carte, o jucărie undeva, iar mama și tata trebuie să se oprească și prin hipermarket, că doar săptămâna-i lungă, iar bună… nu se știe dacă o fi. Acestea sunt doar două opriri în celebrul mall. Nu mai vorbim de magazinele de cosmetice ori decorațiunile pe care mama le vede, de bocancii pe care tata și i-ar dori și de multe, multe altele. O zi la mall ar putea însemna, de departe, 500 de lei lăsați acolo, bani din care nu te alegi cu mare lucru. Ce înseamnă 500 de lei cheltuiți într-o singură zi, mulți dintre voi știți.

 Un raid printr-un supermarket ne pune bugetul pe butuci, mulți dintre noi ajungem o singură dată pe lună pentru cumpărături de strictă necesitate – detergent, hârtie igienică, alimente de bază – și trecem ca acceleratul prin haltă pe lângă raioanele care ne fac cu ochiul. Poate că și noi, bărbații, ne-am dori de multe ori un aparat de ras performant, nou, o loțiune după ras sau chiar o apă de toaletă de calitate, de femei și copii nici nu îndrăznesc să mai amintesc – au și ei dreptul la lucruri noi, de calitate, la produse care să-i bucure și să le ofere fie și doar câteva clipe de satisfacție. Să mai vorbim de pensionari? Evident că vor reprezenta o prezență extrem de rară în aceste spații comerciale în condițiile în care oamenii aceștia nu reușesc să pună pe masă zilnic o paletă echilibrată de alimente  – carne-fructe-lactate – legume și altele, așa încât ar fi hilar să îi mai vedem probând paltoane elegante, pălării din fetru sau cizme din piele, pe la marile branduri din nou mall așa cum fac peste 90% dintre pensionarii Europei! Vă rog să mă anunțați urgent atunci când veți vedea la o măsuță în noua și eleganta cafenea de renume în regiunea noastră, deschisă la noul mall, doi pensionari savurând zâmbitori câte un caffe latte și o prăjiturică. Sper să ajung în timp util să le fac și o poză. 

Departe de mine ideea de a pune acest centru într-o lumină pesimistă, însă așa cum văd că trăiește majoritatea sălăjeană, angajații din domeniul privat și categoria socială cea mai oropsită – pensionarii – mi-e greu să cred că în afara zilelor de sfârșit de săptămână aceste spații vor beneficia de ceva mai mult decât o simplă privire, și aceea tristă, a celor care îi vor trece pragul. Pentru noi, un centru comercial de asemenea dimensiuni și cu firme serioase care, evident, vor avea și prețuri în conformitate cu calitatea produselor, reprezintă încă o pălărie mult prea mare pentru majoritate. Sigur că un glob de înghețată costă 80 de cenți, poate un euro prin marile malluri din Berlin. E verificat, credeți-mă pe cuvânt. Dar noi trăim în Zalău, Sălaj, locul cu cele mai mici salarii din toată regiunea, printre cele mai mici din țară. Are vreun sens să ne mai comparăm cu alte orașe europene?

Să sperăm totuși că vor veni vremuri mai bune și că în noul centru comercial din Zalău nu vom vedea doar baștani cu jeep an de fabricație 2019, șefi și șefe pe la multinaționale  ori bugetari cu funcții, etern înfumurați, care primesc lună de lună între 6.000 și 10.000 de lei și care, evident, cel puțin o perioadă pe care eu o văd destul de lungă, vor reprezenta clientela fidelă din marile magazine frumos decorate ale centrului comercial deschis de câteva zile, în Zalău.