Salajenii se pregatesc de sarbatori. Cu mic, cu mare, cu bunici si nepoti, cu catei si purcei, toti asteapta minuni de la Craciun si Revelion. In incrancenata asteptare, toti se dezlantuie si se rup in figuri mai ceva ca Jackie Chan in filme: copiii urla care mai de care printre rafturile magazinelor ca vor nspe mii de jucarii, bunicii vaneaza in disperare preturile mici si ofertele, iar restul populatiei cauta promotiile. De fapt, pentru toate se gaseste cate un leu in pusculita, desi zice-se ca, si in acest an, sarbatorile ar fi de criza.
Daca dai o raita prin supermarketurile Zalaului, descoperi o imbulzeala si un puhoi de oameni de parca s-ar da la promotie valuta forte, si nu altceva. La fiecare raion, familiile iesite la shoppingul premergator sarbatorilor au carucioarele pline. Din fiecare produs, macar doua bucati, ca este sau nu nevoie. De fapt, nici nu prea conteaza acest lucru, stiut fiind motto-ul romanilor iesiti la cumparaturi: lasa, sa fie!. Nu stiu unde este criza, banuiesc ca, in asa imbulzeala, s-o fi ratacit si ea.
In locurile unde se vand brazi, agitatia este in toi. Se targuieste pana seara tarziu, o parte incercand sa obtina preturi mici, mici, mici, iar cealalta
