Crăciun cu telefoane noi

Au dispărut stegulețele de la mașinile patrioților. Au apărut coarnele de ren, toată lumea colindă, e caritate, dorința de a ajuta, de a face bine, de a-i sprijini pe cei aflați în nevoie, sar primarii cu pachete, cu dulciuri, unii vor să se vadă obligatoriu la televizor când colindă, toți vor să facă bine. E și criză, dar sunt pline magazinele, se cumpără în draci, prețurile sar cât vor și unde vor, facturile la curent explodează, mai știe cineva cum și cine calculează prețul la energia electrică? Mai interesează pe cineva că n-am intrat în spațiul ăla european la care visăm? Nu, zălăuanul e preocupat de facturi, de carnea de porc, de Crăciun și poate de telefonul cel nou, ăla scump care îi va face viața mai frumoasă. Se cumpără în draci, mi-am cumpărat și eu. M-am dus frumos la magazin și am comandat un calculator, cel vechi a împlinit aproape 15 ani, e bătrân și nu mai face față. Aproape 5.000 de lei am plătit pentru unul nou. A venit împachetat frumos, sigilat. L-am scos, am apăsat pe buton și cam asta a fost. 5.000 de lei pentru un calculator nou-nouț, dar stricat. L-am trimis la mă-sa, iar mă-sa l-a reparat și mi l-a retrimis funcțional. Eram fericit, urma să mă bucur de un nou calculator. L-am scos din cutie și ce să vezi? Ditamai cutia era spartă, îndoită, lovită. Nu mi-a venit să cred. Era clar că dobitocii de la firma de transport au confundat cutia cu o minge de fotbal sau pur și simplu au dat cu el de pereții dubei. Mă înarmez cu multă răbdare și plec cu calculatorul spart la magazin. Recunosc, oamenii au fost mai mult decât drăguți, mi-au luat calculatorul și mi-au oferit o altă unitate, dar ceva mai performantă. Gata, s-a rezolvat, îmi spun în gând. Un alt calculator nou urma să ajungă la mine în trei-patru zile. Calculatorul a ajuns, am desfăcut cutia. Era frumos, alb, mirosea a nou. Foarte tare! Apăs magia de buton și aștept. Stai, nu se întâmplă nimic, nu pornește, e mort! Băi, ești nebun. Calculator de peste 5.000 de lei. Apăs iar, dar nimic, e mort, clar. Stau, înghit în gol, încerc să mă calmez, dar nu reușesc, simt că îmi plesnește capul, că mă prind toți dracii. Înjur în gând, înjur rău, este imposibil, două calculatoare, ambele stricate din fabrică, iar unul a fost trimis rupt, lovit și spart. Simt că o iau razna. Pentru mine, 5.000 de lei e o sumă mare, crede-mă. În ce lume trăim, domnule? Mi se pare că totul e făcut la repezeală, prost, cu piese cât mai ieftine, să dureze doar o clipă și dacă se poate să cumperi iar. Este incredibil! Am luat calculatorul și l-am dus din nou la magazin. Da, au fost înțelegători, mi-au dat banii și am plecat. Totuși, în ce lume trăim, cine pe cine mai controlează, chiar nu se mai teme nimeni de nimic, e haos, pe politicieni în doare în dos de acest haos, poate că le place, acolo unde e dezordine, omul poate fi condus ușor, iar dacă omul e prost, incult, necitit, treaba e clară. Sunt bine, mi-am comandat calculator la mâna a doua. Abia aștept să apăs butonul de pornire. Crăciun cu telefoane, frigidere, calculatoare și televizoare noi, lăsați-le dracului de cărți!