Condamnați la mediocritate

Într-un stat normal, un ocupant al scaunului de parlamentar – așa cum este „deputatul cu mitralieră” Cătălin Rădulescu – şi-ar fi dat demult demisia din Parlament. Iar dacă nu ar fi recurs de bună voie la acest gest, ar fi fost pus pe liber de alții. Ori, pur și simplu, ar fi fost dat afară din partid cu picioare în fund. Acest lucru, în mod normal, se întâmplă din inerție în alte țări, însă din nefericire nu este aplicabil și la noi, în România. Oameni buni, în nicio țară din lume nu se întâmplă să scapi basma curată după ce ameninţi că ieşi cu mitraliera în stradă, când ai tu chef, după care să spui că, de fapt, ai vrut să-ţi baţi joc de jurnaliştii care te intervievau. Serios?! Și mai apoi, cu un tupeu inimaginabil sugerezi că, de fapt, tu ești victimă, și nu un călău.
Oricare ar fi realitatea din jurul faptelor acestui individ, omul denotă o crasă iresponsabilitate. Să nu uităm că vorbim depre un alt personaj cu cazier, un alt infractor cocoțat pe scaunele din Parlamentul României. Da, un condamnat definitiv (cu acte în regulă) la un an şi jumătate de închisoare cu suspendare, pentru dare de mită, pedeapsă primită cu doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. Cu alte cuvinte, nesimțitului ăsta i-a trecut, pur și simplu, glonțul pe la ureche. A fost doar o chestiune de milimetri ca un judecător să aibă o zi mai proastă și, dintr-o mișcare de deget, să-l trimită după gratii. Astfel, nemernicul era astăzi într-o pușcărie (acolo unde cel mai probabil îi era locul), și nu în Parlament, de unde astăzi ne scuipă coji de semințe în cap. C-așa „vrea” muschii lui…
Sigur, nu ne mai miră să aflăm că acelaşi individ este cunoscut pentru limbajul suburban pe care îl are cu cei care nu îi împărtășesc opinii aberante sau pentru declaraţiile sale extremiste. Desigur, personajul mai are la activ aproape patruzeci de sancţiuni primite de la Poliţia Rutieră: 15 pentru viteză şi trei sancţiuni pentru conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, soldate cu suspendarea permisului. Nu ar fi deloc indicat să generalizăm fenomenul, însă nu ne este indiferent faptul că întâlnim, din ce în ce mai des, acest prototip de politician, genul cocalarului, care odată ajuns pe cele mai înalte trepte ale Puterii își dezvăluie caracterul execrabil.
Revenind la „normalitatea” din țara noastră, în afară de faptul că a fost dojenit – mai mult de ochii lumii – de către celălalt condamnat cu suspendare, infractorul-şef al Camerei Deputaţilor şi al PSD, Liviu Dragnea, Rădulescu n-a prea păţit nimic. Noroc cu procurorii Parchetului General, care au început deja urmărirea penală pentru tulburarea liniștii publice în urma declarațiilor făcute de politruc. Un fel de frecție la piciorul de lemn, în condițiile în care „cineva” va avea grijă să ajungă totul sub preș.
Și-apoi, cine naiba să ia măsuri împotriva acestor nesimțiți, când avem un șef al Camerei Deputaților cum îl avem, când șefia Senatului (a doua funcție în stat) este deținută de eternul luptător împotriva justiției, Călin Popescu Tăriceanu, când vicepreşedinta PSD, ministreasa Olguţa Vasilescu, își bate joc de tot ce înseamnă respect pentru carte, făcându-ne de râs peste tot cu discursurile sale jenante, când parlamentarii României s-au mutat deja pe holurile DNA și-n sălile de judecată?
Că vrem sau nu să recunoaștem, dovada supremă că România este o țară deja manelizată ne-o arată exact ceea ce noi am ales: incultura, manelismul, minciuna, ipocrizia, cocălărismul, hoția, tupeul, nesimțirea, pupincurismul, imoralitatea, interlopismul și prostituția politică. Adevărul este că de prea mulți ani, noi, cei care le dăm lor puterea, nu facem altceva decât să promovăm tot ce are țara asta mai prost, mai hidos, mai jegos. Cu mici excepții, însă și ele, din păcate, nu fac altceva decât să întărească regula.