In plina lume noua, cand timpul nu mai are rabdare, unul din lucrurile esentiale pe care lumea le-a uitat este buna comunicare cu ceilalti, buna relationare cu cei pe care ii avem zilnic drept parteneri in jocul care poarta numele de societate.
De la functionari la cei care stau in fata ghiseului, oamenii s-au obisnuit sa lase la o parte regulile dialogului si, cu tot dinadinsul, sa faca doar cum ii taie capul. Asta, pentru a-si impune punctul de vedere, care are, penbtru unii, putere universala si poate deveni, la o adica, lege si ordine pentru ceilalti. La nivelul de baza al comunicarii, efectul se face simti prin acumulari de nervi, si de o parte si de alta, pe cand la nivelul avansat al acestei relationari interumane, lucrurile iau amploare si pot imprastia scantei. Nu vom aborda comunicarea din institutii – sigur ca are lipsurile ei, dar ce ne intereseaza in momentul de fata e ceea ce comunica aceste instrutii catre publicul lor, modul in care o fac si feedbackul de care au parte.
Exemple din viata cotidiana pot fi intalnite la tot pasul si pot incepe de la zecile de mii de locuinte dintr-un oras, ramase fara apa ore in sir din cauza comunicarii defectuoase a unui amarat de program de oprire a apei in cartiere. Nu spunem ca nu s-a comunicat programul, ci ne legam de modul in care a fost facut acest lucru. A pune un astfel de anunt in paginile unui ziar, fara a-l suplini cu alte mijloace de informare a populatiei, inseamna un esec total al unui act de comunicare ce priveste o intreaga comunitate. Este normal sa-ti sara lumea in cap si sa se urce pe crestet ca sa-si urle disperarea, frustrarea, nervii si ce or mai fi adunat in suflete. Si fiti siguri ca au adunat, asa ca grozavul feedback din partea receptorilor mesajului ii poate lovi in moalele capului pe aia ce l-au transmis.
Dar acesta este doar un exemplu. Sa mai luam unul, de comunicare intre institutiile publice si populatie facuta prin mass media. Ar fi normal – si ideal – ca presa sa poata transmite populatiei informatii la zi, despre subiecte ce intereseaza. Din pacate, aici se aplica formula usor de zis, greu de facut, atata timp cat informatiile sunt date presei cu tarata, dupa insistente care nu isi au rostul. Este evident in astfel de cazuri de ce este obligat jurnalistul sa intre pe geam, cand este scos afara pe usa. Si este evident ca purtatorii de cuvant sunt necesari, la fel ca si conferintele de presa organizate la timp, comunicatele de presa transmise atunci cand trebuie, si nu cand datele sunt deja invechite. Si astea sunt cerintele minime pentru ca actul de comunicare sa fie bun.
