Comisiile de nespecialitate au decis

Problema utilității și oportunității proiectelor supuse votului consilierilor locali din municipiu, dar și din primăriile județului, nu este una nouă. Cunoaștem, mulți dintre noi, cum se ajunge ca în Zalău, dar și în comunele sălăjene, să fie puse la cale investiții pe bani mulți despre care cetățenii află, fiecare cum poate, abia la spartul târgului. Un lanț de hârtii și semnături face ca de fiecare dată când la cârma unei localități vine o echipă majoritară de partid nouă (de fapt, nu tocmai nouă, ci una care a mai fost la conducere și în trecut, politic vorbind) proiecte importante pe milioane de lei să fie decise de un grup format din câțiva consilieri locali care nu au, de multe ori, nici în clin, nici în mânecă, cu proiectul în sine. Nimic ilegal, desigur, majoritatea își spune mereu, fără excepție cuvântul, și nu asta este problema principală.

Este vorba despre ceea ce se întâmplă și cum se întâmplă înainte ca un proiect să ajungă să fie votat în ședințele de consiliu local. Cine decide ceea ce ne trebuie? Cine hotărăște dacă o investiție este necesară și justificată, ceea ce vrem noi, cei care ajungem să ne holbăm, în final, la statui, fântâni, trotuare strâmbe, fără să fim măcar întrebați astfel încât să și vedem întrebarea, dacă ne dorim în oraș astfel de proiecte? Ultimul exemplu este cel al proiectului privind statuia domnitorului Mihai Viteazul. Pentru corecta informare, am să specific un lucru important, acela că o consultare publică a proiectului se află pe site-ul municipalității, chiar dacă până ajungi la el te apucă somnul. El se găsește la secțiunea Monitor Oficial (!) iar de acolo, prin hățișurile site-ului, se ajunge într-un final la proiectele puse “în transparență”. Nu știu câți cetățeni au parcurs labirintul de mai sus, câți au știut că acest proiect este pus la vedere și câți au trimis un rând, în scris, Primăriei, cu privire la oportunitatea amplasării în municipiu a unui astfel de proiect. Desigur, nu te poți opune, 50 de pagini sunt afișate acolo ca tu să iei la cunoștință despre ceea ce se va vota, nimic mai mult și, eventual, să scrii cuiva că nu ești de acord cu anumite lucruri din proiect. El oricum va intra la vot, chiar dacă tu nu îți dorești asta. Desigur, procedura legală a fost îndeplinită, cu asta ne spălăm mereu pe mâini, însă dovada faptului că aproape nimeni nu a știut, cu o lună înainte de vot, despre faptul că acest proiect chiar va intra în ședința de consiliu local o reprezintă faptul că iureșul a apărut sub forma comentariilor, la postările de pe Facebook sau la articole, abia după ce proiectul a fost votat. Sub acoperământul acestei transparențe legal îndeplinite, totuși, nimeni n-a știut nimic. Desigur, nu e vinovată primăria că cetățeanul nu intră să citească ce e scris în secțiunea Monitorul Oficial, nu? Că doar când citești undeva “Monitorul Oficial”, lași totul baltă și îndată te repezi și deschizi să vezi oare ce o mai fi pe acolo… Acest proiect privind statuia domnitorului Mihai Viteazul ce va fi pusă pe spațiul verde din fața blocului Scala a stârnit nu doar controverse, după vot, căci înainte nimeni habar n-a avut, ci și nemulțumire în rândul multor cetățeni. Până și proiectul de Hotărâre e plin de greșeli grave, dar și de neadevăruri istorice. Oamenii au întrebat, firesc, în urma articolelor și editorialelor publicate de Magazin Sălăjean, dacă această statuie este potrivită, urbanistic vorbind, în acel loc, dar mai ales dacă personajul istoric ales este cel mai dorit de cetățeni astfel încât această investiție să fie pe placul comunității. Era prea târziu, n-ați intrat la rubrica Monitor Oficial de pe site-ul primăriei, să fiți sănătoși! Nu e vorba doar despre acest proiect, repet: principiul este subiectul pe care vreau să pun accent. Suntem conștienți că nu putem avea în comisia de cultură academicieni, profesori universitari, iar la comisia juridică, juriști sau doctori în drept. Știm bine că și pe vremuri, că tot am amintit de comisii, la ședințe, în dreptul acestei comisii ridica mâna o doamnă asistent medical. Sigur, și cei care au spus nu ori s-au abținut (în cazul acesta, consilierii USR-Plus și cei de la PNL) trebuie amintiți, însă, așa cum știți, cu tot respectul pentru toți consilierii locali indiferent de formațiunea politică din care fac parte, știm bine că votul lor este mereu doar de formă, judecând după rezultat.

Mereu decide majoritatea, iar în Zalău, consilierii PSD – în această tură de patru ani – vor decide și de acum înainte în numele nostru, lăsându-i pe ceilalți să vânture oxigenul, cu mâinile ridicate. Nu mă leg de formațiunea politică PSD, în alți ani au decis cei de la PNL, vreau să spun doar că ceilalți, din opoziție, spun “nu” ori se abțin fix degeaba. Desigur, sunteți reprezentanții noștri, dar știm și noi că cei care pun la cale și, ulterior, cei care avizează astfel de proiecte care își pun o amprentă decisivă pe fața orașelor și comunelor, nu sunt, în multe cazuri, calificați să facă acest lucru. Iar rezultatele se văd, scuzați, în multe locuri! Este ușor să reciți, la câte o ședință online, să îmbrâncești pe un site stufos un proiect, în loc să faci o postare acolo unde o vede toată lumea și să-i întrebi, simplu, pe oameni, vreți asta sau ba? Asta înseamnă o relație bazată pe respect și considerație între cetățean și primărie, nu să te speli pe mâini spunând că tu ai anunțat, dar nu ești vinovat că lumea e chioară sau neștiutoare.

Așa au ajuns, tiptil, multe atrocități urbanistice să umbrească reședința județului nostru. Priviți clădirea în care lucrează acum cei de la Finanțe, o ambiție a unui neisprăvit aflat pe cai mari în trecut, care a decis că biserica din vecinătate, o bijuterie și un monument superb, trebuie acoperită, pusă în spate, aprobând acest mamut hidos cu care rămân pe stoc generații de acum în colo! Uitați-vă cum a fost urâțit cursul arhitectural Primărie – CNS, prin adaosul acela kitsch din sticlă, pus ca nuca în perete, ori monstrul din oțel și sticlă care vine în continuarea magazinului Silvania. Poate că modalitatea prin care aceste proiecte de importanță majoră ajung la urechile sălăjenilor ar trebui regândită din temelii. Sunt metode la îndemâna oricui, un sondaj pe Facebook, în care oamenii să aleagă ceea ce vor, poate niște fluturași în cutiile poștale pe care oamenii să încercuiască una din  zece propuneri. În alte zone de interes, panourile și cutiile poștale sunt sufocate de afișe și promisiuni, știm bine! E ușor să te justifici în fața tuturor spunând că ai pus un proiect într-o transparență care “era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem și nu e”, vorba poetului. Pentru că deși acțiunea ta e acoperită de legalitate, știm cu toții ce efect are și vedem asta: nu înseamnă nici pe departe faptul că-ți pasă de oameni și de dorințele lor.

Și asta pentru că multe s-au făcut și se fac pe banii oamenilor. Nu sunt banii primarului, nici ai consilierului. Sunt banii cetățenilor. Sigur, s-au ridicat mâinile la vot pentru multe dintre lucrurile bune și utile din Zalău și județ, dar tot multe sunt și cele care arată așa cum vedem, inclusiv lucrurile prost (sau intenționat “bine” gândite) și pentru care, iată, unii riscă să ajungă acum după gratii. Nu vreau să slăbesc încrederea oamenilor în echipele alese să ne conducă. Vreau doar să se schimbe ceva în bine în acest județ. Și pentru asta e nevoie de atât de puțin din partea aleșilor noștri.