Daniel Mureşan
Nu mai sunt trei culori cunosc pe lume, acum sunt trei scenarii. Culorile ne duceau cu gândul la partide. Așadar, cu sau fără culori, cu mai mulți sau mai puțini elevi, a început școala. De data aceasta fără politicieni cu discursuri răsuflate. Oricum, multora nu le-a prea plăcut școala, așa că nicio pagubă. Au trecut alegerile, toată protipendada politică a băgat capul la cutie.
Ca de obicei, haos în educație! E clar că nu reșapatul Câmpeanu a adus haosul, el e omniprezent după 1990. O lume întreagă se întreabă ce se întâmplă cu educația, iar politicienii ne asigură că “se depun eforturi intense”. Haos peste tot: la guvern, la ministere, la prefecturi, la inspectoratele școlare. Vineri la amiază, ministrul sănătății și ministrul educației mimau o declarație comună. Un fel de cascadorii râsului. Luni începea școala, iar ei se uitau mirați la întrebările jurnaliștilor. Vineri, toată ziua au zbârnâit telefoanele la redacție, părinții întrebându-ne nedumeriți ce se întâmplă. După lupte seculare, am reușit să primim de la Prefectură o listă cu incidența infectărilor din comune și orașe. Le-am pus cap la cap și în jurul amiezii am făcut o listă cu localitățile din județ unde și cum se deschid școlile. După ora 16 am primit și un comunicat de la Inspectoratul Școlar… Iar azi a început (oare?) școala. Cum o fi început, căci la degringolada asta numai școală nu se poate numi. Nu poți spune decât – mulțumim din inimă partidului! Indiferent care o fi acela.
Fără îndoială, toate partidele de după ‘90 au avut o contribuție importantă la prăbușirea educației. Nici partidul dascălului Iohannis nu prea are soluții. Aceleași bla-bla-uri spuse rar, ce ne duc spre o Românie profund needucată. Îmi amintesc vorbele lui Abbie Hoffman, unul din liderii mişcărilor protestatare Chicago Seven din SUA de la finalul anilor ‘60, care spunea că democraţia este extraordinară, instituţiile democratice minunate, marea problemă fiind însă calitatea oamenilor care conduc aceste instituţii.
