Daniel Săuca
1. Mulți ani, prea mulți, am urmărit scena politică și dintr-un interes profesional. Am scris articole și editoriale, am luat interviuri, am realizat emisiuni radio-tv. Multe având ca subiecte faptele politice. Nu știu ce mi-a venit. Parcă aș relua (chiar și printr-un „postcad”, dacă tot e la modă) „Rotisorul politic”. „Parcă” pentru că am dubii serioase că un asemenea demers jurnalistic ar avea succes. Mă rog, o audiență bunicică. Și apoi, oare tonul decent, echilibrat ar mai prinde într-o țară, și un județ, unde „rating” fac violența, facebook-ul, fake news-ul și înjurătura? Oare ar participa oamenii politici locali la interviuri adevărate, fără să le pese de „punctajul de partid” și de poza de pe fb?
2. Mi-am adus aminte de „Rotisorul politic” și în contextul crizei, bulibășelii , haosului politico-guvernamental. De vreo patruzeci și ceva de zile, țara nu are Guvern. Mă rog, are, dar e demis. Premierul demis, de Parlament, încearcă de peste o lună să negocieze formarea unei noi coaliții și, în consecință, a unui nou Guvern. Mă rog, și la alții moșirea coalițiilor durează ceva vreme. Dar, nu e ca la noi. Noi suntem speciali, foarte speciali… Și dacă am avea guvern legitim, cam tot aia e…
3. Ei bine, așa, imaginar, de dragul articolului, mi-ar plăcea să-l am astăzi invitat la „Rotisorul politic” pe Florin Cîțu. Seria de întrebări ar porni cam așa: este adevărat că aveți toane? Cine conduce, de fapt, PNL? Ș.a.m.d. Poate nici nu e așa de „rotisor”. Întrebările sunt cam previzibile. De fapt, ar cam trebui să nu mă mai gândesc la jurnalistica de linia întâi. Nu știu cine m-ar mai crede. Și nu știu cine i-ar mai crede pe invitații de la „Rotisorul politic”.
