Ciolan, extremă urgenţă!

De fiecare dată când vine vorba de alegeri şi rezultate, moţul coafat atent- tot interesul politic rămâne. Se discută pe toate holurile partidelor despre alianţe, “dă-mi-l mie, ia-ţi-l ţie”, lipituri, cârpăceli, alianţe, interese, acţiuni meinte să lovească în tabăra adversă – pe scurt orice în afară de interesul cetăţeanului, problemele, dramele, greutăţile lui. Tot ce îmi doresc este să dispară râca, regulatul politic, mizeria confilctului care are la bază “partidul”. Când aud de „partid” mă ia cu icter mecanic. Nu contează despre care dintre ele e vorba în propoziţie. Îmi amintesc cum o femeie, venită de la sat (nefiind neica-nimeni pe acolo), a dat năvală într-o şedinţă de consiliu judeţean, în fruntea unei delegaţii de oameni amărâţi şi a urlat, disperată, că nu mai vrea să audă de partide. “Lăsaţi-mă cu partidele voastre! PNL, PSD, ce-oţi fi, nu vreau să aud şi nu mă interesează! Ne înghit noroaiele, nu avem apă, canalizări, drumuri, ce mă interesează pe mine partidul?”, spunea femeia, cu lacrimi în ochi. Da, ăsta este pulsul rural, în multe din localităţile sălăjene.

Asta este părerea celor mai mulţi, şi, asta este ceea ce partidele politice, fără nicio excepţie, culeg acum după decenii în care au demonstrat absolut tot ceea ce se putea demonstra, inclusiv toxicitatea şi nenorocirile pe care conflictul politic îl are asupra cetăţeanului! Dar, nu-I bai, viaţa merge înainte! Este de-un un iureş, acum, prin partide de parcă numai despre ele şi componenţa lor ar fi vorba în ecuaţia socială. Aşa a fost de când lumea, de ce s-ar schimba ceva acum în această regulă, cu atât mai puţin cu cât supremaţia în alegeri – bravo lor!- o deţin aceiaşi eterni, foşti actuali şi viitori. Ăştia sunt, alţii n-avem, pleacă 5 ani, ca într-o vacanţă, revin bronzaţi, cu forţe proaspete. Pleacă ăia care au fost până la venirea ăstora, cică “noi”, revin după un număr de ani atunci când constatăm, noi, prostimea, că înc-o dată şi înc-o dată, “ai dracu’, nu s-au ţinut de cuvânt şi n-au făcut nimic”. Poporul ăsta are o memorie scurtă şi judecând inclusiv după media de vârstă a celor care au votat, şansele ca amnezia să fie şi mai vârtoasă, sunt mult mai mari. Am văzut zilele acestea, pe facebook, o adevărată campanie a tineretului împotriva celor maturi sau vârstnici care, conform statisticilor, au rupt urnele cu prezenţa.

Critici, înjurii, suduieli, cum că bătrânii ne aleg viitorul, inclusiv la Zalău. Cum că, din cauza lor, acum şi cei câţiva tineri care au mai rămas, se vopr căra, înjurând, pe tărâmuri mai însorite. Fraţilor, cine v-a oprit sa mergeţi la vot? Aţi avut de unde alege: şi vechi, şi nou, şi tânăr şi mai copt, şi bun şi mai puţin bun, fiecare cum a considerat, cum a evaluat, cum a tras linie şi a gândit. De ce îi înjuraţi pe cei mai maturi sau în vârstă? Nu a votat nimeni în locul vostru, dreptul la vot este unul pe care îl avem cu toţii, după ce împlinim 18 ani şi până crăpăm. Impasibilitatea, lenea, lehamitea în care tineretul nostru a căzut în ultimii ani nu este o vină care să le aparţină în totalitate. Normal că, pe lângă alte motive, nu mai ieşi la vot pentru un oraş cu perspectivă destul de tristă, în care abia dacă se mai repară câte un trotuar sau o bordură şi de unde până şi buticarii fug văzând cu ochii pentru că afacerea le moare în faşă.

Unde nu ai un club decent, să te poţi distra, un parc adevărat, un cinematograf, o cofetărie, un magazin mai de Doamne-ajută şi care să nu-ţi vândă jeguri şi fake-uri la preţ de Calvin Klein. Degeaba vă supăraţi, degeaba porcăiţi prin comentarii sau pe facebook, am ales şi, ca de fiecare dată, vom culege roadele peste câţiva ani. Care şi cum vor fi acestea, cred că nici măcar ei, aleşii, nu se mai încumetă să spună sau să prevadă, având în vedere că de zeci de ani, indiferent cine s-a perindat la puterea ţării, a judeţului sau a oraşului, nimeni nu a reuşit să ducă la îndeplinire nici măcar un 20 la sută din promisiunile făcute, cu clăbuci la gură, înainte de instalare. Nimeni!

Prin urmare, să ne dea Ăl de sus răbdare, sănătate şi putere, să ne vedem de vieţi şi de ceea ce iubim, şi să-i lăsăm, indiferent care sunt şi pe unde sunt, ori ce culoare au, să facă ce-or vrea. Numai să nu se mai certe, să nu se mai porcăiască, să nu mai servească flamura partidului făcând cetăţeanul preşul de la uşă pentru bocancul de partid sau papucul tălpilor personale. Dincolo de tot şi de toate, asta ne dorim, atât cerem! Dacă vom avea norocul să fim şi noi băgaţi în seamă, asta vom vedea peste un timp. Mi-e teamă însă că aşa va fi, cum a fost şi înainte de “înainte”. Exact cum spunea cândva un titan al literaturii mondiale, Mark Twain: “dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nu ne-ar mai lăsa nimeni să votăm”. Sunt convins că toţi sălăjenii cu scaun la cap, indiferent cui au acordat votul, ştiu acest lucru în adâncul sufletului lor.