Cine pierde? Câștigă cineva?

Daniel Săuca

Nu pot să nu (mai) scriu despre campania electorală din PNL. Urmăresc, de voie, de nevoie, viața politică românească de mulți ani. Chiar dacă sună patetic, mă interesează viața partidelor pentru că viitorul țării mele depinde și de ce fac sau nu fac liderii politici ai patriei, mai mari sau mai mici. Altfel, îmi aduc aminte de parcă a fost ieri de alegerile dintr-un partid care azi nu mai există decât printr-o ștampilă, partid aflat în perioada 1996-2000 la putere și care a reușit „performanța”, din cauza luptelor interne, să se dezintegreze și, evident, să piardă guvernarea. Nu știu dacă acest lucru se va întâmpla și cu PNL. Urmăresc oricum cu atenție „fenomenul”. Și ce scriu unii analiști, comentatori din media națională. Iată câteva fragmente de zilele trecute: Ion M. Ioniță: „Situaţia din PNL începe să se resimtă în interiorul actului de guvernare şi în relaţiile cu partenerii de la Palatul Victoria. Întrebarea este cine va câştiga dintre Ludovic Orban şi Florin Cîţu, dar, mai ales, ce va urma. Ce se va întâmpla cu guvernarea, ce se va întâmpla cu oamenii din PNL aflaţi acum în tabere opuse, ce se va întâmpla cu partidul? Va supravieţui propriilor alegeri? Partenerii din Coaliţie îşi pun acestă problemă. Şi toţi cei care aşteaptă rezultate şi reformele promise. Numai liberalii sunt singurii care nu observă că îşi taie singuri craca de sub picioare” (adevarul.ro). CTP „Și așa încăierarea din PNL pentru funcția de președinte tinde să depășească daunele provocate partidului de campaniile electorale ale PSD. Până acum, mi-a fost pur și simplu scârbă să comentez această mardeală dezgustătoare, născută din inconștiența setei de putere – n-au decât să se facă albie de porci unii pe alții cât doresc. Problema e însă că liberalii sunt principalul partid la guvernare. Indiferent cine va câștiga și se va tolăni în fotoliul Brătienilor, PNL va pierde, pierde deja. Și cu partidul, guvernul. Și cu guvernul, România” (republica.ro). Costi Rogozanu: „Situația «candidatului surpriză» e încapsulată pe vecie în «O scrisoare pierdută», pe care o știu mai toți românii. Se bat unii ca nebunii pe puterea dintr-un orășel de provincie. La final, partidul le trimite «a treia cale»: un candidat neașteptat care restabilește armonia în oraș” (libertatea.ro). Oare nu au dreptate niciunul? Nici măcar parțial?