Chiar contează viitorul?

Am fost plăcut surprins de gestul Editurii „Spandugino” de a-mi trimite cartea „Cumpăna științei. Viitorul contează” de Mihai Nadin. Am apreciat și calitatea tipăriturii, cum rar vezi, la noi și aiurea. Am citit cartea. Aici redau doar câteva pasaje, probabil interesante pentru cititorii acestei rubrici. „Tragedia umană prilejuită de cel mai recent război – Ucraina invadată de Rusia – face parte din criza de viziune declanșată de un globalism prost înțeles. Milioane de refugiați într-o lume care nu-i vrea. Dezastrul ar fi putut fi prevenit. Costul reacțiilor de tot felul este enorm și va crește în timp. Din nefericire, dezastre similare nu pot fi excluse atâta vreme cât cei care sunt la putere rămân prizonieri ai unui mod de gândire și acțiune înrădăcinat în determinism. Teza acestei cărți merită să fie repetată: reacțiile sunt mult mai costisitoare decât acțiunile preventive. Și nu se pot susține fără a crește fără a crește primejdia auto-distrugerii” (p. 171). Ține, totuși, de domeniul evidenței că e mai ieftin să previi o criză, decât să reacționezi la efectele ei. Mă întreb cum ar fi putut fi prevenit dezastrul din Ucraina. Puteam să asistăm la un alt viitor? Până la urmă, cine construiește cu adevărat viitorul? „În acceptarea fermă a viziunii carteziene, știința – în particular, ceea ce se definește ca știință medicală – a eșuat lamentabil. Medicii, pregătiți să vadă lumea din perspectiva limitată a determinismului, au sfârșit în linia întâi, dotați doar cu echipamentul protector (uneori și acela discutabil), dar fără cunoștințe valide, care să le faciliteze înțelegerea unei pandemii care a ieșit din toate tiparele cunoscute” (p. 177).  E de văzut dacă știința chiar a eșuat lamentabil. Mai e de văzut, de anticipat când se va crea vaccinul bun pentru toate bolile omului. Și pentru cele de acum și pentru cele din viitor…

Daniel Săuca