Celebra listă cu anonimi

Da, asta avem în față, în mare parte, pe tema alegerilor de duminică. Cei care vor pierde masiv în aceste alegeri o vor face „pe mâna” lor, dar… cu mâna noastră. La fel și cei care vor câștiga. Eșecul nu va fi deloc unul subțirel și fără consecințe, ci unul robust, pe un termen lung de cel puțin patru ani. În umila mea opinie, una dintre primele și cele mai mari greșeli făcute de toate partidele politice în stabilirea artileriei grele, respectiv a numelor de pe listele candidaților, este anonimatul de care suferă acut cei mai mulți candidați. Cei puși, în multe cazuri nici ei nu știu exact de ce, dar puși oricum să ne promită că viața în Sălaj va fi dulce și frumoasă, că vor curge investițiile, dezvoltarea va fi la ea acasă, iar câinii comunitari vor umbla fericiți pe ulițe, având covrigi proaspeți în coadă. Cu puține excepții, plasate în special pe locurile ce vizează cele mai înalte funcții din municipiu, orașe și localități, listele groase, cele cu consilieri, duhnesc a necunoscut. Parcă s-a vărsat un pahar cu apă peste ele. Valabil și pentru multe dintre cazurile de viitori – doritori de funcție de primar. Mulți oameni de pe la comune și sate se întreabă, arcuindu-și umerii în cel mai justificat mod posibil, “Cine este domnul din poză? Doamna, cine este?” Cu foarte puține cazuri, semnalate sporadic prin grupurile de rude și prieteni ale celor în cauză, cei mai mulți dintre sălăjeni spun sub jurământ că habar nu au cine este pe cale să le devină conducător sau consilier local. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Nu mă refer la anonimat în sensul în care oamenii, cei mulți, nu cunosc pe cineva. Pentru toți există un început, iar acel înseamnă de multe ori ieșirea din anonimat. Mă refer aici la celălalt tip de anonimat, acela rău. Cel care te face cunoscut prin ceea ce nu ai făcut, ai făcut prost sau prin lucruri care nu te califică neapărat pentru o asemenea funcție. Sunt și excepții bune, chiar fericite, nu-s puține; doar că o logică cu ghinion i-a trimis pe cei fac parte din categoria excepțiilor în coada listei, acolo de unde nu vor reuși vreodată să prindă un loc de consilier local, de exemplu. Despre „anonimul cunoscut” … oamenii nu știu, n-au auzit deloc ori n-au auzit suficient de bine încât să fie siguri că își merită un loc în grupul celor care vor decide soarta comunității în următorii patru ani. “Habar n-avem, nu l-am văzut; cine este? Ce face? Ce caută? Al cui e?– sunt doar câteva dintre întrebările pe care părinții și bunicii noștri, în special cei care locuiesc în mediul rural, dar și la oraș, și le pun în aceste zile. În cazurile mai grave, se mai dă și cu Doamne – feri’, adică despre X ori Y s-a auzit câte ceva însă, vorba aceea, mai bine nu se auzea nimic. Asta ca partidul susținător să știe din start că cel pe care l-a îmbrâncit în noaptea electorală pe liste, nu are șanse nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, dintre toți, foarte mulți cei care nu au nicio șansă – în opinia mulțimii, vor fi, firește, și cei care vor avea o șansă. Amărâtă, chinuită, cocoșată, dar o au, iar șansa lor, spre ghinionul nostru devenit tradiție, se va materializa. Da, mulți dintre acești iluștri anonimi vor fi exact cei pe care îi vom vedea bine instalați în fotoliile de consilieri. Vor avea pe mână banii comunității, banii voștri, banii europeni. Își vor pune în funcțiune, în cele mai multe cazuri, atât potențialul – atât cât au – cât și școala și experiența, atât cât au făcut și acumulat, însă, așa cum viața ne-a dovedit cu vârf și îndesat de vreo trei decenii încoace, o vor face insuficient, nepregătit, abuziv în multe cazuri ori în interes propriu sau pentru un grup restrâns. În cel mai fericit caz, nu vor face nimic. Nu vreau să acuz pe nimeni de nimic, cu atât mai puțin de lucruri rămase deocamdată… nefăcute, însă nu e cazul să garnisim cu ghirlande de flori și aplauze, candidați care apar chiar pe listele de viitori primari, condamnați deja de instanțe pentru tot felul de matrapazlâcuri, inclusiv pentru vot multiplu, așa cum sunt unii dintre candidații la primăriile unor localități.

Nu contează de-ai cui sunt, că-s de-ai peneleului, că-s de-ai pesedeului, ai țărăniștilor sau useriștilor, constatăm cu amărăciune că, dacă nu-s anomimi, sunt oricum perimați înainte de a li se fi tăiat buricul electoral. Exemple v-aș putea da cu carul, însă nu vreau ca prin aceste rânduri să subminez șansele cuiva, deși tare aș face-o! Puteți face singuri o minimă căutare printre articolele de presă, prin deciziile instanțelor, postate pe site-urile judecătoriilor ori întrebând oamenii în care aveți încredere și care cunosc astfel de situații. Dacă tot mergeți la vot, mergeți informați, nu vă lăsați duși cu zăhărelul otrăvit așa cum am făcut-o de atâtea ori, nu vă lăsați ademeniți nici de domnul de la București, nici de cel de la Zalău, Jibou, Șimleu ori din oricare alt colț de țară sau de județ. Vorbele sunt acum, mai mult ca oricând, trimise pe aripile vântului. Vocile trăncăne și ele ca niște căruțe goale, faptele și dovezile nu există, ori dacă există, sunt puține și trâmbițate în gura mare de ca și când ar fi mari realizări, tocmai pentru că ei știu că nimeni nu verifică nimic. “Crede și nu cerceta” este zicala de ordine în aceste alegeri, iar cei care vor lua partea leului, o vor lua tocmai pentru că oamenii fie n-au știut ce sau pe cine votează, fie au votat în ultimă instanță, așa cum votăm de decenii, respectiv răul ăl mai mic.

Vă spun cu toată dezamăgirea că val mai mare de anonimi și de neica-nimeni ori de îmbătrâniți în rele sau nimic, așa cum este cel de acum, în această campanie, rar mi-a fost dat să văd. Nu știu dacă voi mai merge în acest an la vot; ceea ce știu mai bine și mai sigur ca niciodată este că m-am săturat de “fie ce-o fi”, de ăia vechi, pudrați și pozați în chip de figuri noi, dar și de nou-veniții – fii, nepoți, pilangii, cotizanți de top, care… nici nu știu cum să spun, habar n-au nici măcar să mimeze lucrul cel bun și așteptat, atunci când îl și promit. În rest, rămâne cum s-a stabilit de vreo 30 de ani încoace: pe cei mai mulți nu-i veți cunoaște după ce se vor fi săvârșit cei patru ani, începând din 27 septembrie. Ei vor ridica mâinile, plictisiți, prin ședințele de consiliu local, vor lua cartierele la “pas” doar cu…degetul pe telefon, vor uita ce-au promis și vor continua să nu conducă bine și competent tocmai pentru că nu vor face nimic. Așa cum au făcut-o mulți dintre cei care își vor încheia, în această toamnă, mandatul. Sau – ghinion – vor începe unul nou.