Cei mai urâți trandafiri din lume

Împreună, schimbăm sigla psd. Trei plus unul, să se potrivească cu ceea ce trăim. Să fie cum trebuie să fie când vorbim de acest blestem al României: cu patru floricele. Ca la mort. Disperarea „ciumei roșii”, așa cum poporul a poreclit această formațiune politică (să ne ierte oamenii integri, de valoare, care încă mai sunt în acest partid), atinge în această perioadă poate cel mai ascuțit vârf din toată evoluția ei. Această pandemie comunistă care distruge, profanează, îmbolnăvește ca o maladie grea toate structurile, recurge prin exponenții săi, așa cum era de așteptat, la cele mai disperate metode prin care oamenii să fie, pe mai departe, prostiți și păcăliți. Mediul online este unul extrem de bun pentru orice manevră, nu doar a celor amintiți, pentru a propaga și a îndoctrina populația cu toate mizeriile, fake news-urile și minciunile pentru a mutila conștiințe, păreri proprii, convingeri.

Tot acest angrenaj mai caustic decât orice acid este pus la cale și răspândit ca o pelagră, în toată țara. Minciuni, propagandă mai abjectă și mai mincinoasă decât cea din vremea lui Ceaușescu, discursuri la tribună și minciună pe față, culmea- aplaudate! –  în permanență, oriunde și oricând. Prin țară, maladia își instalează deja corturile mincinoase, cu cei trandafiri fleșcăiți, care arată ca niște flori furate de pe un mormânt, se instalează mese, puncte de distribuție pliante și se pregătește marea gogoșerie națională pentru ca, încă o dată, oamenii să meargă la vot legați la ochi și cu dopuri în urechi. Se folosesc inclusiv oamenii din sistemul bugetar, pentru toate aceste operațiuni, pentru că nu-i așa, putem!

Ce dacă tu nu simpatizezi cu PSD și îți vine să-l sugrumi pe Daddy atunci când îl auzi cum scoate pe gură toate minciunile, trebuie să te obișnuiești cu ideea că din banii TĂI, de la bugetul local, unii funcționarii zeloși și mereu gata să pupe în fund, sunt plătiți să îți instaleze corturile trandafirii și afișele cu aceleași măști mișcătoare care îți vor promite aceleași căcaturi fix ca data trecută. Avem iată, parte, din nou, de această nenorocire numită comunism, iată după aproape 30 de ani de când sute de români, în majoritate tineri sau adolescenți, au murit crezând că sângele lor ne va aduce libertatea și democrația. Revenind la mediul online, mașinăria de partid nu doarme. Inventează conturi false, coace postări mincinoase, fată idei grotești, totul cu un singur scop. O nouă victorie.

Se preiau articole de presă cărora li se schimbă conținutul, liderii mânjiți din cap până în picioare de fărădelegi, dosare penale, matrapazlâcuri sunt băgați la clor și albiți, dați cu pudră din belșug și împinși, din nou, pe afișele electorale, în postări pompoase, în emisiuni tv în fața cărora te apucă literalmente starea de vomă.

Citeam zilele trecute un raport oficial Facebook în care se spunea că specialiștii în detectarea hoților și paraziților din această specie au eliminat mai multe pagini, 26 conturi de F­acebook și un grup consistent din România, care făceau parte dintr-o rețea ce opera în țară prin conturi false, dar și reale, create de apropiați ai psd. Problema a fost detaliată într-un comunicat oficial remis presei internaționale de șeful pentru Cyber security al companiei, Nathaniel Gleicher.

„Ei au împărtășit, de asemenea, conţinut care incita la dezbinare și au promovat conținut găzduit de câteva domenii care se prezentau ca site-uri de știri”, au spus cei de la Facebook. 

Acesta este doar începutul, o primă concluzie a celor de la Facebook care au, totuși, un sistem ultra-performant prin care detectează jegurile umane, impostorii. Un sistem anti-râie informatică foarte bine pus la punct. Urmează și alte concluzii iar noi ne vom mira cât de abjecți sunt acești oameni care vin și ne rânjesc în față, din cel mai mic sătuc, din comune, orașe și municipii și până la Palatul Victoria, peste tot pe unde această pelagră s-a întins peste existența noastră.

Evident, aceste practici, mai ales pe rețele de socializare sunt vechi și nu reprezintă ceva inventat de psd. Să ne reamintim de președintele nostru cel făcător de nimic, pe care, nu-i așa, tot Facebook l-a cam ales, de comunicatele multor formațiuni politice care, justificat sau nu, s-au folosit de diferite practici mai puțin orotodoxe pentru a modela opinii și a atrage electorat. Niciunul nu este ușă de biserică, nici PNL, nici USR nici UDMR, toți făcând la un moment dat manevre prin mediile online, de multe ori însă în disperare de cauză, pentru a-i face pe oameni să deschidă ochii și să realizeze că ăștia care ne conduc acum ne bagă în camerele de gazare, și pe noi și pe cei care ar fi trebuit să reprezinte viitorul acestei țări.

Nu vreau să influențez pe nimeni, nu vreau să sfătuiesc oamenii care literalmente nu mai știu, nu mai pot sau nu mai vor să aleagă, vreau doar ca fiecare dintre noi să deschidem ochii și să vedem ce avem în jurul nostru, acolo unde trăim. Câți bani câștigăm după o lună istovitoare de muncă.

Cât așteptăm pe la cozi în fața birourilor autorităților, câte din cele promise la alegerile locale de acum trei ani sunt astăzi, după aproape 40 de luni, îndeplinite. Ce avem în plus față de ceea ce aveam acum trei ani, cât ne-am dezvoltat sau, dimpotrivă, cât ne-am adâncit, împinși de ei, în rahat. Tot ceea pot să vă confirm este faptul că  acest strigoi care se află acum la cârma României, va face tot ceea ce îi stă în putere pentru a ieși învingător din nou. Veți fi, din nou, păcăliți, mințiți, ademeniți, folosiți. Nu există frustrare mai mare, nu există un sentiment mai păcătos și mai distructiv, care să te roadă mai adânc, decât acela că cineva te folosește și își bate joc de tine. Exact asta se întâmplă cu noi, acum.  Nu, nimeni nu dă doi bani pe voi! Pe nimeni nu interesează faptul că vă luptați cu probleme, cu drame, cu sărăcie, cu nedreptate.  Orice trandafirist cu funcție de conducere din această țară rânjește și în gând, abia așteaptă să vă păcălească din nou. Puținii oameni din acest partid care au coloană vertebrală și conștiință, pentru că sunt și astfel de oameni în PSD, vor părăsi, rând pe rând, corabia aceasta putredă. Pentru că asta este în sângele lor, asta urmăresc și nu vor face rabat la nicio modalitate care ar putea să le readucă o victorie pentru încă un calup de ani.

Copiii ne pleacă, care încotro. Rămânem singuri în calea unei bătrâneți incerte, plină de greutăți, de lipsuri, de nedreptăți. Cei care muncim în mediul privat asistăm la cea mai mare pedeapsă din câte au existat în sistemul de salarizare românesc din toate timpurile, diferența dintre salariile celor din mediul privat și cele umflate de ciumă, în categoria bugetară, a depășit procentul de 70 la sută, ceea ce este strigător la cer. Învățământul este pe butuci, îndoctrinarea, teama, frica, propaganda bolșevică și hoția sunt acum pe față, nimeni nu se mai ferește.

Cugetați, priviți în jurul vostru, întrebați-vă copiii și nepoții. Știu, alternativa este și ea, biata, una săracă, ruptă-n fund. Cele două mari variante care o compun, iată, ori sunt la fel de impotente cum au fost mereu, ori sunt lovite pe ultima sută de metri de consecințele unor acțiuni sau inacțiuni venite din vina lor.

Nu e nimeni vinovat că USR doarme în bocanci și nu își betonează statutul, că face gafă după gafă , că nu face ceea ce e legal și ceea ce trebuie să facă pentru a nu fi întoarsă din drum, așa cum nici PNL nu are nicio scuză pentru faptul că rămâne pe mai departe un partid tot mai puțin credibil, care acționează haotic, prin lideri slab pregătiți și foarte puțin credibili, un partid puternic doar prin ceea ce a reprezentat cândva, în istorie, condus fiind în prezent de cea mai nepotrivită persoană, suficient de antipatică și slab pregătită pentru a nu putea smulge niște milioane de de voturi salvatoare.

Cu toate acestea, speranța moare penultima (am înțeles că ultimul moare Ion Iliescu deci speranța crapă, totuși, înaintea acestui aproape nonagenar veșnic zâmbitor, acuzat – tardiv – de crime împotriva umanității). Așa că, încă mai sper că vom avea ce sau pe cine să alegem, în afara alegerii prafului. Sper că va veni Soarele și pe strada noastră… a copiilor noștri măcar. Cei care iată, ne întreabă privind în zare, cu ce îi sprijinim și cum îi vom convinge să rămână aici acasă, printr-o decizie pe care o vor lua peste doar câțiva ani… care vor trece ca o mișcare de geană.