Daniel Mureşan
După o jumătate de secol de dictaturi care mai de care și trei de decenii de democrație mai mult mimată, am ajuns la un moment interesant. Electoratul, tot mai dezamăgit de clasa politică, participă, totuși, la vot. Mai crede în democrație, chiar dacă uneori discuțiile din poiana lui Iocan se mai încing, nu întotdeauna constructiv.
Și dacă tot aduc aminte de democrație, să nu uităm de Alexei Navalnîi, un exemplu desăvârșit în exprimarea opiniilor, un influencer important al democrației de tip nou. Atât de important, încât și mort trezește groază printre dictatori. Da, mort, fiindcă în Rusia, dacă îți exprimi opinia, poți fi arestat, torturat și omorât. La noi, din fericire, nu s-a ajuns până acolo. Dar frica rămâne. Ne e frică să ne spunem păsul, că poate supărăm pe cineva. Poate supărăm șeful politic de la o instituție (ăștia sunt majoritari) și rămânem fără o mărire de salariu. Sau supărăm băieții cu ochi albaștri (vechi și noi), iar în instanță nu se știe… Atunci, să nu-i mai criticăm pe ruși că nu se revoltă, căci și noi am acceptat jumătate de secol dictaturile cu capul plecat.
Golurile au o tendință naturală să se umple. Dacă nu îți exprimi opinia, într-o zi te vei trezi că nu mai este loc pentru interesele tale. Valorile tale vor fi înghițite de cei manipulați și spălați pe creier. Nu trebuie să uităm că libertatea de exprimare și libertatea de opinie sunt valori fundamentale ale democrației. Cei ce au trăit în comunism știu că nimeni nu e protejat, nici măcar cel ce nu are vreo opinie.
Avem o democrație într-un picior, dar o avem. Trebuie să ne spunem opiniile, iar vocile noastre vor transforma societatea și o vor face mai bună. În recent încheiata campanie electorală, în harababura spumoasă în care celălalt era vinovat, nu a fost, din păcate, o luptă de idei. A fost mioritica bălăcăreală, atac la persoană și minciuni gogonate. Și uite așa, am aruncat la coș programe politice inexistente, aflând între timp că diferența dintre democrație și democratură chiar există.
