Daniel Mureşan
Trăim vremuri ciudate, într-o Românie ciudată. Criza sanitară nu se mai termină, oamenii sunt debusolați, autoritățile se încurcă în declarații. De clasa asta politică ne-am săturat demult, dar de data aceasta s-a întrecut măsura. Mint cu zâmbetul pe buze, își bat joc de votul nostru, important e doar ciolanul. O gașcă de hoți!
Ne trezim de dimineață și ne târâm de colo-colo prin cotidian, într-o țară ce se află sub spectrul facturilor din iarnă. O rutină ce ne distruge visele, empatia, viața. Ne vom aminti tot mai rar că suntem, totuși, prezenți în propria noastră existență, vom avea tot mai rar emoții, simțăminte. Deja tânjim după momente de bucurie autentică, după un răsărit de soare cu zâmbetul pe buze sau după o îmbrățișare cu un prieten drag. Suntem cu măștile pe față și cu capul în telefon, nu avem timp de nimic, alergăm ca niște bezmetici, cu iluzia că rezolvăm lucruri. Casă, serviciu, sătui de televizorul cu figuri triste și mincinoase, ascultăm, medităm, am devenit prizonieri într-o roată de hamsteri. Ne simțim vinovați pentru orice, înainte de a ne da seama. Ne dăm salariul modic fără să clipim pe niște cheltuieli primare. Pentru puțină putere care nu există și pentru o compătimire lingușitoare ne plângem, ne victimizăm, înjurăm, însă fără a schimba nimic.
Am fost dresați să credem că asta înseamnă viață. Generații după generații adoptă modelul, intră în cercul vicios și își pierd candoarea tinereții. Își lasă mintea condusă de alții, se aliniază într-un pluton al condamnaților, totul pentru a fi pe placul societății, al apropiaților.
Nu am idee ce se mai poate face pentru a ieși din acest marasm al unei societăți murdare, fără energie și idealuri. Chiar dacă avem dreptul să trăim frumos, în armonie cu cei apropiați și cu natura, acea flacără interioară a frumuseții e pe cale să se stingă.
Multe din cele descrise mai sus se datorează politicienilor, această adunătură de ipocriți, duplicitari, demagogi și traseiști. Am dorit în final să le urez ceva. Printre înjurăturile de morți sau vii, m-am gândit sa fac o listă cu ce le doresc eu. Dar mi-am dat seama că nu le pot dori nimic. Au tot ce le trebuie. Ce le lipseşte, nu-şi doresc.
Din păcate, autorul are perfectă dreptate, trăim într-un regim putred și corupt dar, bine menținut în vârful baionetelor americane. Soarta noastră a fost decisă la Malta, într-un început de dec 89 furtunos pe mare, de trădătorul scorbaciok și bușu american . Mai înainte cu câteva zile ambasadorul american, după o plimbare prin București, raportase, Mămăliga nu face explozie !
Domnului Anonim!
Respectivele baionetele americane, ne apără de un rău mai mare: Tunurile și tancurile rusești. În politică (chiar și în politicăa externă sau internă) avem de ales dintre două rele: Și e mai bine să alegi răul mai mic. (Că în caz contrar scapi de dracu și dai de mă-sa.)
Cetitorule, citești mult și pricepi puțin, ce tancuri rusești visezi. N-ai priceput nimic din ce-am postat, la Malta sovieticii și americanii și-au dat mâna pt înlăturarea lui Ceaușescu, stai tu liniștit că nu o să se ia la bataie în tancuri și tunuri rușii cu americanii pt România !
Comunistule , iar ai aparut ?
Slugoiule, îti place să lingi cu ruri americane !