Ce mai fac sindicatele?

Daniel Săuca
Două articole recente m-au condus la întrebarea din titlu. În „Dilema veche”, Constantin Rudnițchi afirmă că „în România, sindicalismul se află în dezechilibru. Este prea puternic și agresiv la instituțiile de stat și timid sau inexistent la companiile private. Lucrurile s-au așezat astfel încât liderii politici și cei sindicali să o ducă bine. Atât și nimic mai mult” (dilemaveche.ro). Nu știu dacă putem generaliza. Prea puternic și agresiv în instituțiile de stat? În unele, tot mai puține, poate. În revista „22”, Raluca Alexandrescu susține că „în România, din păcate, mișcarea sindicală arată precum democrația: cu multe adjective. Democrația e incompletă, neterminată, captivă unei oligarhii corupte. Așa și sindicatele, care au început cu stângul emanciparea în postcomunism și au ținut-o tot așa. Majoritatea sunt aservite, clientelare, croite pentru îmbogățirea liderilor, transformate într-un soi de afaceri personale ale conducerii, în condițiile în care domenii întregi de activitate, mai cu seamă învățământul, ar fi avut o nevoie imperioasă de sindicate reale, active și eficiente. Soluția, firește, nu e eliminarea ideii de sindicat, așa cum ca să ameliorezi democrația nu desființezi principiul multipartidismului pentru că politica anumitor partide e coruptă. Starea sindicatelor românești indică însă azi starea democrației de la noi” (revista22.ro). De acord că starea sindicatelor nu poate fi altfel decât cea a democrației. Dar și aici nu știu dacă putem generaliza. De fapt, nici nu știu dacă mișcarea sindicală mai funcționează cu adevărat. Vocea prea multor sindicate și lideri sindicali nu mai este auzită, în timp ce încrederea în sindicate, sindicalizarea sunt tot mai timide. Problemele sunt și mai încurcate acolo unde există o luptă pe viață și pe moarte între liderii sindicali și conducerile unor instituții, la fel cum radicalizarea acțiunilor și declarațiilor sindicale de prea multe ori nu conduce la rezolvarea de fapt a unor probleme. Sunt curios dacă, în acest context,de pildă afirmațiile Cartel Alfa, conform cărora, printre altele, „preşedinţii coaliţiei de guvernare şi membrii guvernului, prin deciziile pe care le-au luat în criza energiei, legitimează şi validează nivelul nejustificat de ridicat al preţurilor la energie, stabilit pe baze speculative” (zf.ro), vor avea urmări. Altfel, „deputatul PNL Sebastian Burduja anunţă, în contextul protestului spontan de la STB, depunerea unei propuneri legislative care prevede că liderii de sindicat nu vor mai putea fi membri de partid. Parlamentarul arată că este un conflict de interese evident ca aceeaşi persoană să facă şi politică de partid, ca membru sau ca ales public, şi să reprezinte şi interesele partenerilor sociali” (adevarul.ro). Rămâne de văzut dacă inițiativa va deveni lege. Și dacă mai are vreo importanță, având în vedere că vremea liderilor sindicali politici a trecut.