Ce facem cu întrebările tâmpite?

Există încă din păcate, în bagajul de întrebări al multor români, mostre comportamentale care sfârșesc invariabil cu un semnul întrebării, cocoșat suplimentar de indiscreție. Știm cu toții că oamenii curioși sunt simpatici, creativi, volubili. Cei indiscreți însă au mania enervantă de a scobi, precum un deget care forează în fosa nazală, prin tot soiul de străfunduri personale care nu doar că deranjează, ci enervează de-a dreptul. Alternativa constă în două soluții, căci, nu-i așa, de aceea se numește alternativă, să aibă două variante: fie faci pe plac și scapi pe loc de insistența cu care ești luat la întrebări, fie explici, în două vorbe, că ăsta ești și altul mama nu mai face și îți vezi de drum.

“De ce nu te măriți? De ce nu mănânci fără pâine? De ce nu faci ceva să nu ți se mai vadă pistruii? Ai 40 de ani, când faci un copil? De ce porți parfumul ăsta de babă?” Iar lista poate continua astfel încât setul standard de întrebări obositoare și perimate să fie mereu unul complet și updatat. Oamenii care pun întrebări de cacao trebuie să învețe și să respecte, în primul rând, două reguli de bază. Fiecare om este diferit și a-ți băga nasul în viața, relațiile, fizionomia sau gusturile lui, sugerând lucruri, decizii sau atitudini, reprezintă din start cea mai scurtă cale prin care respectiva persoană te va evita și te va îndepărta pe viitor.

O femeie care a reușit să depășească concepții ruginite de timpuri nu se va mărita niciodată doar pentru că mătușa, vecina sau bunica îi repetă obsesiv-compulsiv faptul că va rămâne fată bătrână, deși ea n-a împlinit 30 de ani. Nici nu va face un copil ascultându-i pe cei care spun că un copil salvează o căsnicie în orice împrejurare. Așa cum nici un bărbat nu va rămâne lângă parteneră ori nevastă dacă aceasta are alergie la amestecul de apă cu detergent ori intră în atac de panică atunci când bagă aspiratorul în priză, doar pentru că tot bărbatul trebuie să posede și o nevastă, musai cu acte. Trebuie să acceptăm faptul că fiecare trăiește, mănâncă, face sex, se tunde, se machiază etc fix așa cum dorește. Mai aud, încă, concluzii ale unor oameni teleportați în prezent de prin Evul mediu. “L-ai văzut ce tatuaje are? Cum o sta aia lângă el? Are cercel în limbă, e clar…” sau alte constatări bazate exclusiv pe judecata superficială și inutilă, atât de specifică românului, aceea a aparențelor.

Chiar și aparențele acestea indică, până la urmă, un lucru asupra căruia nu avem dreptul să punem concluzii, chiar dacă ele indică de multe clar un lucru care nouă ni se pare ciudat. Nu, o femeie care nu poartă fuste nu este o ciudată, așa cum un bărbat care merge la pensat nu trebuie să ne ridice nouă sprânceana, a uimire. Din păcate, însă, încă te mai trezești cu tot soiul de întrebări, unele inutile, altele nesimțite, iar tot ceea ce trebuie să faci este să explici – daca ai chef – în câteva cuvinte, faptul că așa ești tu, asta îți face bine, asta te împlinește și te face fericit ori, dacă ai de-a face cu o persoană pe care nu o cunoști sau o cunoști prea puțin, să i-o retezi din start și să ieși din discuție pentru că îți pierzi vremea. Oamenii de prin alte țări, ajunse mai departe decât România noastră, au învățat din mers faptul că fiecare om – copil, adult, senior – are dreptul să trăiască fix așa cum vrea el, de vreme ce nu lezează integritatea, interesele sau patrimoniul cuiva. Rămânem uimiți cum, prin alte locuri, nimeni nu leșină atunci când cineva alege să se manifeste mai puțin tradițional, să poarte părul în șapte culori, haine mai îndrăznețe ori să iasă la o cină cu cineva mai mare cu 20 de ani decât el.

Toată lumea este de acord atâta timp cât persoana respectivă este fericită și împlinită. La noi, însă, ești dat naibii dacă ai ieșit din spectrul atât de plin de povețe al românului. “Fă așa pentru că așa trebuie!” Nu, nu trebuie. Nimic nu “trebuie”, dacă nu e ilegal sau imoral, asta trebuie să priceapă cei care ne pun întrebări cretine sau simt nevoia acută să ne convingă de faptul că ceea ce alegem este greșit, iar varianta corectă este cea expusă de ei. “Nu alege aia, alege asta.” Stai așa: de ce să aleg asta? Mie, asta nu mi place. Nu-mi face bine. Nu mă împlinește. “Hai să-ți arăt eu cum trebuie să faci”. Mulțumesc, încerc să fac cum cred eu. “Eu, când eram tânăr, n-am făcut așa.” OK, eu sunt cel tânăr acum și uite, vreau eu să ma dau cu capul de pragul de sus ca să înțeleg că dacă aș fi făcut ca tine poate aș fi făcut mai bine, deci las-mă să încerc cum vreau eu.

“Mama ta s-ar supăra dacă te-ar vedea așa”. Nu, o mamă cu gândire sănătoasă și desprinsă de prejudecăți ipocrite nu se va supăra niciodată atat timp cât nu discutăm de alcool, de droguri de lucruri care pun în pericol viața și viitorul unui copil. Exemple sunt multe. Știți vorba aceea din bătrâni << câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia >>. Evitați aceste persoane, sunt mai toxice decât credeți. Dacă e vorba de oameni dragi sau pe care, prin natura relației, nu-i puteți îndepărta, explicați-le senin că așa sunteți și în acest fel alegeți să trăiți. Vor înțelege în cele din urmă și vor accepta faptul că pacea si fericirea voastră reprezinta tot ceea ce contează, asta dacă țin la voi. Fiți mereu însuflețiți de convingerea că nimeni nu trăiește în locul vostru și că viața este atât de scurtă și, da, atât de grea, încât fiecare dintre noi merităm să trăim exact așa cum alegem noi și nu cum ar dori alții, mai ales în puținele clipe în care ne sunt îngăduite relaxarea, manifestarea propriei creativități, a ideilor, felului de a fi etc.

Schimbând, prin atitudinea voastră modul de a vedea lucrurile de către ceilalți, veți reuși ca pe viitor, prin generațiile care vin după noi, să eliminați indiscreția, judecata strâmbă, grosolană, bârfa, stereotipia și mai ales prejudecățile – lucruri care ne consumă nu doar timpul, ci și energia. Nu uitați că cel mai nefericit om este cel ale cărui plăceri depind de aprobarea cuiva. Fiți voi înșivă, cu bune și rele, cu calități și cu defecte pentru că un om, ori mai mulți, dintre cei care contează pentru voi și care vă prețuiesc cu adevărat, trebuie să o facă mai ales pentru defectele și neajunsurile pe care le aveți, cât și pentru faptul că aveți curajul de a fi voi înșivă și nu clona cuiva.