Ce are el și nu am eu?

Să zicem că tu, cel care citești aceste rânduri, eşti un simplu cetăţean român. Da, unul fără vreun nume de scenă, ești un angajat cu un salariu acceptabil, ai familie, prieteni, cheltuieli, probleme, rate șamd. Însă, peste noapte, băieții de la Fisc îşi aduc aminte că, în urmă cu câțiva ani, ai mai avut o slujbă de după-amiază, adică un venit în plus pe lângă leafa de bază. Bun. Brusc, în urma “constatării”, Fiscul te scoate dator vândut, arătând că ai contribuţii sociale neachitate. Că a fost sau nu vina ta sau a angajatorului, aproape că nu mai are nicio relevanță. Tu, pur și simplu, ai uitat de acea situație și, implicit, de la ce ți se trage “urecheala”. Evident că nu găsești prin niciun sertar din casă vreun document prin care să demonstrezi că, până la urmă, tu ai fost un cetățean onest, conștiincios, și că ți-ai achitat obligațiile față de stat. Așa că mâinile ți-s legate…

Ei bine, nici nu apuci să realizezi ce se întâmplă, că ai deja de ceva vreme conturile blocate. Și nu-i vorba doar despre un cont, și nici doar despre suma datorată. Îți sunt blocate toate conturile bancare. Pe lângă asta, Fiscul mai are grijă să te facă de rușine, înștiințând angajatorul că este obligat să-ți oprească automat, din salariu, datoria pe care o ai față de statul român. Că ne convine sau nu, dacă nu avem motive sau dovezi cu care să contestăm “acțiunea” celor de la Finanțe, trebuie să ne supunem legii. Până la urmă, asta înseamnă un Fisc eficient și, desigur, un cetățean bun plătitor de taxe și impozite, indiferent de cât de mult ne-ar durea la buzunar, vorba americanului: “de două lucruri nu poţi scăpa în viaţă: de moarte şi de impozite”. Atâta tot că, în România, legea se aplică pentru cei mici, neajutorați, în timp ce marii „rechini” beneficiază de un tratament preferențial. Spun ceva nou?

La cât de sever este Fiscul în România, încerc să îmi explic cum naiba există la ora asta unii indivizi, persoane fizice, care au reușit să acumuleze datorii către stat de zeci de mii, sute de mii ori chiar milioane de lei? Poate îmi explică cineva și mie cum un individ ca Robert Negoiţă, primar PSD de sector de Capitală, ajunge să acumuleze datorii la Fisc de zeci de milioane de euro? Da, bine, până la urmă pot înțelege și asta, dar de ce-ar fi nevoie de o amnistie fiscală pentru cei de teapa lui, sub pretextul că Fiscul ar trebui să scape de povara unor restanţe pe care cică nu le mai poate recupera? Ce are Robert Negoiță și nu avem noi, ceilalți “pârliți”? De ce indivizii ca Negoiță, înregimentați politic, trebuie amnistiaţi şi nu executaţi până la capăt? Să înțeleg că, în România, cu cât ești mai șmecher, cu atât îți cresc șansele să driblezi legea? Sau, poate, pentru a scăpa de ghearele Fiscului (și nu numai), e nevoie doar de o simplă adeziune la un oarecare partid, în cazul de față PSD? Întreb, evident, pentru un prieten.