Câte întrebări, câte incertitudini…

Daniel Săuca
Îmi aduc aminte cu nostalgie de vremurile, nu demult apuse, în care nu exista internet, nici telefonie mobilă, și nici telefonia fixă nu era foarte dezvoltată (am prins și perioada când vorbeai de la Poștă, nu numai la țară). În 25 ani am ajuns la telefonie mobilă și internet cât cuprinde, smartphone-uri, 4G/5G, social media, televiziune prin cablu, youtube, canale de streaming etc. Cine își mai aduce aminte de cabinele telefonice de pe stradă? Și cele cu fise și cele cu cartele? Să se fi întâmplat prea repede noua revoluție tehnologică? Pentru mulți, cu siguranță. Sau, altfel spus: au rămas la fel, mai puțin cu facebook-ul de la purtător. Pandemia a „acutizat” și spectacolul degradării umane. Îl vedem mai clar prin „ochii” tehnologiei, prin nesfârșitele postări, prin excesul de comunicare. În fapt, poate paradoxal, excesul de comunicare (mai ales în spațiul online, dar nu numai) înseamnă lipsă de comunicare. Goana nebună după like-uri, după accesări, propaganda deșănțată nu sunt semne bune nici pentru perioada postpandemică. Dacă vom scăpa, e sigur că efectele revoluției tehnologice vor fi mai multe. Și destule nu vor fi benefice. Din perspectiva sănătății minții, a educației, culturii. Joburi după pandemie. Viața după pandemie. Lumea după pandemie. Tranziția digitală. Încălzirea globală. Crize alimentare. Câte întrebări, câte incertitudini… O posibilă soluție de „salvare” din noul iad e întoarcerea la tine însuți, la liniște, la meditație. Astăzi, câteva rânduri din Marc Aureliu, împăratul filosof: „Modul cel mai bun de a te răzbuna pe cineva este acela de a nu răsplăti răul cu rău”; „Trebuie să stăm singuri drepți, fără să ne sprijine cineva”; „Nu te îngriji de viitor! Oricum, odată tot o să-l atingi, când va să fie, înarmat cu aceeași inteligență care te slujește în prezent”; „Cugetă adesea la veșnice și la infinitul spațiului și dă-ți seama că orice ființă individuală comparată cu universul pare o sămânță de smochină și alături de infinitul timpului, pare o clipă, în care cineva învârtește un sfredel”. Înțelepciunea lumii de ieri e o certitudine.