Daniel Săuca
Începem 2016 „altfel”. Dacă tot se poartă… Începem cu câteva cărți scrise de sălăjeni. Poate e mai bine așa, într-un an ce va fi „super-îmbâcsit” de politică.
Paul Strepol, „Sufletul nostru. Experimentări”, Editura Placebo, Brăila, 2015. Abia din dedicație am aflat (probabil târziu pentru un jurnalist cu ceva „experiență”) că autorul este sălăjean prin locul nașterii, „alias Aurel Pop din Domnin, absolvent al Liceului din Jibou”. Nu e pentru prima dată când mi se întâmplă asemenea „accidente” biografice datorită revistei noastre, „Caiete Silvane”. Mea culpa! Sunt chiar mulți sălăjeni în „diaspora”, în domenii culturale, științifice, artistice, și nu numai, în țară și aiurea. De la primul – ministru în funcție până la actori, scriitori, artiști plastici, cercetători, aflați în „relații” diverse cu „centrul” (hai, să fie și Zalăul măcar o dată „buricul” Universului știut…). Mă bucur că prin intermediul „Caiete Silvane” putem afla vești de la unul, de la altul… Discuția, polemica despre cât de „sălăjeni” se mai simt „diasporenii” noștri o lăsăm pe altădată. Pentru că nici noi nu mai știm cât de „sălăjeni” suntem. Sau dacă am fost vreodată cu adevărat. Un scurt episod biografic din cartea menționată: „Mircea Bradu m-a publicat cel dintâi, în revista Familia, numărul 5, din luna mai 1970. Tocmai trecuseră inundațiile, ce mă surprinseseră în trenul dinspre București, venind de la olimpiada elevilor. Îmi aduc aminte că la întoarcere am avut probleme destul de serioase: ca să ajungem la Jibou via Zalău – deturnați din drumul obișnuit de un tunel prăbușit, în zona Borsec –, am ocolit cam toată țara, tranca-tranca, tranca-tranca; înapoi la Brașov, de aici pe la Sighișoara, Mediaș, Cluj-Napoca, Oradea, Carei, iar apele inundaseră, la numai câteva ore, ulterior trecerii noastre, aproape toate localitățile respective. Dintr-o haltă anonimă, Supur, aflată între Oradea și Satu Mare, unde trenul trăsese pe o linie moartă, oprit definitiv de ape, trimișii Inspectoratului de Învățământ ne-au ridicat cu un autocamion robust, marca Bucegi, care ne-a dus teferi până în reședința județeană…” (p. 75). Cândva Supurul era în județul Sălaj…
Continuăm tot cu „sălăjeni”: Augustin Mocanu, „O lume într-o vreme. Texte interbelice”, Editura Star Tipp, Slobozia, 2015. Caietul alcătuit de Augustin Mocanu conține mai ales texte diverse apărute în „Cuvântul Sanitarului”, un „organ de cultură și apărare a intereselor personalului sanitar auxiliar titrat” în anii 30 ai secolului trecut. Dincolo de istoria literară, culturală a zonei, pusă în evidență și de acest caiet, ne-a atras atenția „adaosul”: versuri, încercări ale lui A. Mocanu, dedicate lui Ion Cuceu, Ion Taloș și Viorel Mureșan și „pseudoterține” (parte publicate și în „Caiete Silvane”, numărul din octombrie 2015). Un autoportret, probabil, al autorului menționat: „Un drac/ Și încă un drac -/ Ardelean ursuz, ascuns, tăcut/ Și sărac…/ Tac, bă!/ Iată că tac.”
