Nici nu știu ce opinii noi aș putea exprima la rubrica de față despre tragicul eveniment de la Caracal și tot ce a urmat după. Aș începe, poate paradoxal, cu un citat din premierul Ungariei: „Din cauza haosului din viaţa politică din România, trebuie să vedem cine reprezintă pe cine, pe ce, cine ce putere are şi dacă cineva promite ceva să şi respecte” (hotnews.ro), a afirmat Viktor Orban, recent, la Băile Tușnad. Așa că, nici eu nu mă aștept să se întâmple schimbări majore, în bine, în politica românească. Și nu numai. Asta pentru că suntem parcă blestemați să trăim într-o țară aflată permanent în campanie electorală, o țară în care instituțiile fundamentale se luptă pentru putere, „căpușate” de tot felul de interese, interne și externe. Nu există niciun răgaz pentru construcție, pentru seriozitate, pentru așezarea treburilor publice pe un făgaș normal. De multe ori m-am gândit că pur și simplu parcă „cineva” nu dorește așa ceva. Mai suntem parcă blestemați, și din cauza modului în care se „împletește” politica cu administrația, să trăim într-o țară în care incompetența, în primul rând, a ajuns o „artă”. Nu numai a supraviețuirii. Cât și a imposturii generalizate. „Caracalgate” dă socoteală, la mintenaș 30 de ani de la „marea revoluție” din decembrie 1989, și de realitatea: nu am învățat mai nimic din apartenența la structurile euro-atlantice. Așa că, până când bunul-simț, implicarea, responsabilizarea, grija față de semeni, printre altele, nu se vor manifesta în spațiul public, nu vom „înainta” prin meandrele noilor „realități globale”. „Caracalgate” mi-a adus aminte și de rânduri mai vechi: trăim într-o țară în care toată lumea dă vina pe toată lumea, o țară în care legile nu pot fi limpezite, simplificate, o țară în care violența a ajuns pe noi culmi …. Și pentru ca „să trăiască toți”… Mai ales „presa isterică” (ca să nu-i mai spun tabloidă), care nu poate „respira” decât pe bază de sânge și cadavre. La ce să mă aștept, totuși? Sunt pesimist. Nu cred că se va schimba „ordinea” alegerilor (prezidențiale, locale, parlamentare), nici Constituția, nimic. Dacă va fi altfel, o să îmi cer scuze public.
Daniel Săuca
După 30 ani de democraţie e clar, prin alegeri libere nu se aleg cele mai capabile persoane aşa cum ne învăţau j…nii de la europa liberă. Partidul are câştigă alegerile îşi plantează în funcţii lipitorii de afişe. Paradoxal, tocmai în regimul socialist monopartid multhulit, exista o oarecare selecţie naturală. Toţi erau membrii pcr, rezistau în funcţii numai cei capabili !