Deşi a câştigat alegerile locale, PSD e măcinat de lupte interne. Pentru că disputa dintre Dragnea şi Ponta este ținută deocamdată în spatele cortinei, se fact tot felul de presupuneri potrivit cărora fostul premier ar fi foarte aproape de a adera la un alt partid, dacă se poate unul „nou-născut”. Iar cum Victor Ponta se bucură încă de o cotă importantă de simpatie – inexplicabilă din punct de vedere logic, însă cât se poate de normală, având în vedere sistemul de valori al societății noastre – suntem gata să facem pariu că fostul prim-ministru (dacă justiția îi va permite) va obține un scor foarte bun la viitoarele alegeri parlamentare.
Până una-alta, suntem conștienți de faptul că, deși pare destul de greoi în miscări, PSD este un mecanism complex şi rutinat, capabil chiar să manipuleze, în orice moment, mase uriaşe de alegători din mai toate categoriile sociale. Mai puțin din ce a intelectualilor, care dau tot mai des semne de îngrețoșare față de tot ce înseamnă clasa politică românească. Totuși, în cazul în care Ponta nu are siguranţa că măcar jumătate dintre liderii importanţi ai partidului din teritoriu îl vor urma, nu se va angrena într-o nouă aventură. Ar fi prea riscant să iasă dintr-un partid care, vrea sau nu, are nevoie de el, de notorietatea și experiența sa. Astfel, în PSD, îi rămâne doar arma şantajului, pe care deja a folosit-o deja ori de câte ori a avut ocazia, îndeosebi atunci când a purtat tratative cu cei care dezagreau apartenența sa la partid. Și, mai mult de atât, Dragnea nu-şi permite să piardă locotenenți cu experiență înaintea unei lupte electorale care se anunţă extrem de echilibrată. Apoi, dezmembrarea PSD i-ar încorona, evident nemeritat, pe liberali.
Nici în tabăra PNL nu se aud chiuituri de bucurie. După ce au pierdut, la modul cel mai penibil cu putință, alegerile locale din acest an (timp de un an îi depăşiseră lejer pe pesedişti în toate sondajele de opinie), liberalii sunt împărțiți și ei în mai multe tabere: conservatoare, reformistă, pedelistă șamd. Din păcate, la această oră, procesul de primenire a PNL cu membri tineri, dar cu principii de dreapta, pare o soluţie aproape imposibilă. Motiv pentru care, în zona liberală, s-a lansat de ceva vreme ipoteza turnării fundației unui nou partid de dreapta, în jurul premierului Dacian Cioloş, ce ar putea avea mandatul să recâştige la toamnă segmentele pierdute de electorat. Dar, cu siguranță, şi în acest caz, destrămarea PNL ar conduce la o victorie nemeritată a PSD.
După cum vedem, fragmentarea PSD sau a PNL nu garantează nicio clipă apariţia unei alte clase politice mai competente. Din experiența ultimilor 26 de ani, am învățat că inițiativa ruperii unui partid și-o asumă, de obicei, eternii traseişti, adică exact cei care parazitează astăzi țara, și de care trebuie să ne ferim. Părem astfel prinși într-un labirint fără ieșire, ceea ce ne adâncește și mai mult sentimentul de neîncredere, de lehamite, în clasa politică. Trist, dar din nefericire cât se poate de adevărat.
Captivi în neputința altora
