Când nimeni și nimic pe lume nu te poate sătura

O palmă grea precum o lopată, a fost dată zilele acestea peste obrazul Puterii, de Curtea Constituțională, prin respingerea legii nesimțite, așa cum au numit-o românii, aceea a pensiilor speciale pentru aleșii locali și președinți de consilii județene. După ce toată lumea a aflat că un primar câștigă peste 21.000 de lei iar un președinte de județ sare lejer de 25.000 de lei, cu siguranță, aflarea unei vești cum că aceștia vor beneficia și de pensii speciale ar fi reprezentat “bomboana pe colivă”, adică nivelul maxim al sfidării și nesimțirii din partea unor oameni pe care literalmente Dumnezeu se pare că nu-i mai satură.

Firește, judecătorii CCR au respins această lege mizerabilă, sfidătoare, o lege pe care PSD ul a numit-o “un mijloc foarte bun pentru eficientizarea administrației” (să mori de râs, nu altceva!). Într-o țară care a ajuns pur și simplu un circ ambulant, în care președintele Camerei Deputaților aduce zilnic în fața nației scamatorii jalnice, discursuri răzbunătoare, iar președintele statului ne ține predici gângave și inutile, acești oameni au tupeul să ceară încontinuu privilegii peste privilegii. O țară în care dușmănia din fruntea țării a atins cote alarmante, o țară în care sărbătorim Centenarul noi fiind într-o depresie și involuție care sperie și Somalia, acești oameni au mai avut tupeul să ceară, dincolo de faptul că statul i-a îmbogățit, lunar, cu salarii megalitice, și pensie specială, un venit pe care pe bună dreptate CCR l-a numit “cadou”.

Nu e destul că țara a ajuns la fundul sacului și ne trezim deja că nu mai sunt bani pentru salariile bugetare, mărite mult peste puterea de acoperire și susținere pe care o are bugetul acestei țari? Se pare că nu a fost destul din moment ce Puterea s-a luptat, până în ultimul moment, ca o hienă hămesită, pentru această lege care ar fi adus privilegii profund nemeritorii unor oameni care nu au făcut altceva decât să-și facă (sau nu) datoria și să meargă zilnic la serviciu, ca oricare alt om din țara asta.

În mod normal, ca o consecință firească a acestei decizii, ar trebui luate din nou la bani mărunți și pensiile parlamentarilor, cei peste 600 de aleși care, fiecare pe tarlaua lui nu a mișcat nimic de două, trei sau patru mandate, pentru județul pe care îl reprezintă. Pentru ce eu, ca cetățean care am sau voi avea o pensie la limita subzistenței, după 30 sau 40 de ani de muncă, să susțin și să suport lunar o pensie pentru un deputat sau senator, în plus față de pensia de care el trebuie să se bucure în mod legitim, în conformitate cu anii munciți? Lucrurile nu trebuie să rămână așa pentru că suntem singura țară din lume care tace și înghite asemenea atrocități, ca să nu ne mai amintim de faptul că numărul parlamentarilor este unul de domeniul megaliticului, comparativ cu alte state, mai mari chiar decât România.

Ar fi de luat în calcul, în regim de urgență, și unele modalități – legale, firește – prin care acordarea acestor pensii care pot ajunge la sume de mii de lei să fie pusă din nou sub lupă. Revenind la cazul nostru, micul și oropsitul Sălaj, vă întreb din nou pe voi, cetățenii acestui județ, dacă găsiți măcar un singur argument solid pentru care ați fi dispuși să plătiți unui parlamentar de Sălaj, o pensie specială. Orice comentariu sau argument-pro este binevenit, pentru că astfel, poate vom reuși să găsim împreună o explicație solidă care să ne facă să înțelegem că nu doar un salariu și diurnele aferente, date pentru reprezentanți ai județului în cel mai înalt for al țării, sunt justificate, dar și o pensie consistentă, specială și suplimentară, este pe deplin meritată. În condițiile în care nimeni nu poate bifa măcar o realizare substanțială (cu foarte puține excepții) sau un demers important, în toți acești ani, în activitatea parlamentarilor noștri pe care lumea a uitat până și cum îi cheamă.