Zice in legislatia valabila in patria noastra, ca orisice institutie publica are obligatia sa desemneze un purtator de cuvant. Omul asta ar urma sa fie remunerat, din bani publici, pentru ca in cele opt ore de program, se straduieste sa furnizeze presei informatii pe care contribuabilul vrea sa le stie.
Din pacate, legea nu obliga institutiile sa puna pe posturile in cauza oameni capabili, care sa stie cu ce se mananca toata smecheria asta. Asa se face ca in incercarea de a obtine informatii pentru omul de rand, gazetarul se loveste, nu de putine ori, din pacate, atat de incompetenta celui desemnat sa asigure relatia institutiei cu presa, cat si de dezinteresul acestuia in a-si face treaba pentru care, la final de luna, isi ia leafa.
Zilele trecute, am avut surprinderea sa dau peste un responsabil cu presa de la o institutie loco, care m-a luat la 11 metri pentru ca am indraznit sa solicit niste date. Nu pentru mine, personal, ca doar nu-mi tin de foame. Pentru salajeanul care plateste din buzunarul propriu ca sa-i tina in brate pe functionarii din deconcentrate. Doamna cu care am avut nesansa sa ma intersectez in demersul jurnalistic nu doar ca s-a rastit in telefon pentru indrazneala de care am dat dovada cerandu-i informatii, ci a tinut sa-mi explice, la limita unei crize de isterie, cat este ea de ocupata cu diverse treburi prin institutie.
De regula, oamenii muncesc la serviciu si fiercare tinde sa creada ca munca pe care o depune este cea mai solicitanta.
Cazul nu este singular, din pacate. Purtatori de cuvant care o freaca la rece pe mai toata durata programului de lucru exista cu duiumul, iar pentru a-i numara pe cei cu adevarat capabili pentru postul pe care il ocupa, ajung cateva degete. Situatia nu ar trebui sa ne mire de vreme ce acolo unde s-a dat concurs pe post, conditiile impuse nu au nici in clin, nici in maneca cu activitatea pe care o presupune un astfel de job.
Candidatul ideal trebuie sa stie pe dinafara continutul catorva acte normative si, evident, sa fie in relatii bune cu mai marii deconcentratei al carei salariat vrea sa ajunga. Nepriceputul ajunge pe post, habar nu are ce trebuie sa faca de la biroul pe care il ocupa nejustificat, comunicatul de presa nu-i spune nimic, iar daca il deranjezi din fotoliul de bugetar, de-amar iti este. Doar nu credeai ca toata ziua muta doua foi de colo-colo? Omul este foarte ocupat. Sa doarma, poate. Ne scuzati de deranj. Somn usor, ca tot ati scapat de disponibilizare.
