Am văzut zilele trecute, de credeam că-mi ies ochii din cap în fața televizorului, cum, pentru a doua oară, se încearcă batjocorirea până în măduva oaselor a acestui popor. Un nou proiect de lege a fost îmbrâncit în Parlament, pe ușa din dos, un proiect necinstit, sfidător la adresa a milioane de români care au muncit zeci de ani și au acum o pensie care îi bagă în depresie, prin grija unui stat parșiv și mincinos și a unor conducători și decidenți cărora puțin le pasă. Ce s-au gândit parlamentarii noștri?
Ce dacă, la prima încercare, Curtea Constituțională a desființat inițiativa adoptării legii pensiilor speciale și pentru primar, președinți sau vicepreședinți de consilii județene, încercăm și a doua oară, că poate-i cu noroc. Atâta încercăm până le dați și ăstora pensii speciale. Să ne înțelegem, nu am nimic cu primarii sau președinții de consilii județene, mă refer la principiu în sine și la felul în care el arată pus în fața oglinzii societății.
O suna patetic pentru unii și, cum spun cei care ne conduc, “populist”; e neimportant ce cred ei, important este ceea ce avem în fața ochilor, adevărul care ne zburlește părul!
Vă întreb pe voi, cei care v-ați scuipat plămânii la Anvelope, Țevi sau în Armătura, timp de 40 de ani sau mai mult, voi cu ce sunteți mai puțin „speciali” decât o astfel de categorie care dorește să obțină, așa cum parlamentarii au obținut, o pensie specială pentru mandatele lor? Sau cu ce e mai special un ales, decât un miner care a admirat 35 de ani peisajul feeric subteran din mina Șărmășag, mă refer la cel care a mai apucat, nefiind măcinat de silicoză, să se bucure de pensia de serviciu.
Cu ce e mai puțin “specială” o asistentă medicală, o femeie de serviciu care freacă podelele și veceurile, un brutar, un macaragiu sau un fierar-betonist? Oameni fără de care nici primarul, nici președintele și niciun alt „special” nu ar mai fi ceea ce este și nu și-ar putea desfășura activitatea sau viața așa cum se întâmplă prin munca și sacrificiul acestor oameni “invizibili”. Poate cineva dintre cei care citesc aceste rânduri poate explica sau poate argumenta robust această departajare, poate dovedi justețea ei.
Vreau să vă reamintesc faptul că județul nostru este printre ultimele pe țară ca nivel de trai. Dincolo de statisticile pompoase și gargara aleșilor locali ori județeni, este clar ca lumina zilei că industria o ia la vale, oamenii nu mai vor să muncească pe doi lei, marile dar și micile companii aproape au intrat în colaps din punct de vedere al resursei umane. Situația este gravă, chiar dacă autoritățile nu spun niciodată lucrurilor pe nume. Prin urmare, suntem un județ care în câțiva ani va rămâne literalmente fără forță de muncă, iar asta este o altă poveste tristă, în derulare, de care se leagă într-o „simbioză” tulbure, soarta viitorilor pensionari, adică a noastră, a celor care mai muncim astăzi.
Revenind la pensii, un senior sălăjean, după ce că e bătut de soartă și primește lunar o sumă cu care nu își poate acoperi cheltuielile casei, hrana, medicamentele, asta ca să nu mai adăugăm situațiile mai grave precum spitalizări sau altele, câștigă o pensie medie de până în 1.000 de lei. După zeci de ani de muncă.
Dă bani pe tratamente și medicamente, așteaptă pe la uși la medic, e plimbat de la Anna la Caiafa când are câte o problemă pe la autorități. Chinuit din toate părțile, desconsiderat, lăsat să se descurce așa cum poate. De ce nu ar beneficia și el de o pensioară specială, în ultima parte a existenței lui, după o viață de muncă și chin? De un mic supliment pentru medicamente, poate? De un ajutor pentru alimente sau niște bonuri pricăjite?
Cum adică, alesul lui, ăla de nu face nimic sau aproape nimic (nu generalizez, însă știți bine, cu subiect și predicat, că ăsta este adevărul), are casă, masă, hotel, mașină la dispoziție, relații de tot felul și o muncă ce pur și simplu nu poate fi numită muncă – mă refer la parlamentari – ei de ce pot lua pensii speciale de 1.600 de lei (cea mai mică) până la 5.000 de lei, cea mai mare? Ca să nu fie vreo confuzie, vorbim de pensii speciale în sensul de suplimentare, pentru câțiva ani în care au fost senatori, deputați ori, dacă se votează cu DA și de data asta, primari sau președinți de C.J. Pensiile pentru anii lor de muncă în meseria pe care fiecare a avut-o nu intră în această discuție, firește. Ei de ce DA și tu mereu NU? Urmează aleșii locali și județeni, mâine cine va mai urma? Oricine altcineva și oricare altul, în afară de tine. Cel mințit, fraierit, prostit din patru în patru ani să pui ștampila pe aceleași figuri mânjite cu fond de ten, care îți rânjesc și îți promit că va fi și pentru tine un pic mai bine și care, odată înscăunați, nu mai reușesc să vadă dincolo de fereastra lor.
De ce? Pentru că ei sunt speciali, de-aia! În timp ce tu ești și vei rămâne în ochii lor un nimeni, un șurub din uriașul angrenaj de manevră folosit și refolosit până la ultima suflare. Aveți timp de gândire până la viitoarele alegeri, să faceți sau măcar să încercați să faceți ceva prin care să le demonstrați că așa nu se mai poate.
Până atunci, luați cu pâine și reglați din apă, trece foamea!
„Speciali” sînt și drăguții de ofițeri milițieni, jendari sau pompieri care au suportat „privațiunile” birourilor vreo 20-25 de ani, ieșind la pensie binișor înainte de 50 de ani cu cel puțin 5.000 lei pensie!
Pe mine nu mă miră că avem niște lepre în parlament, nu e adevărat ce zâceau jâdanii de la europa liberă că prin alegeri libere sunt aleși cei mai buni. Nu înțeleg însă cum pot fi atât de mulți prostovani, aproape jumate din români, care merg la vot !
Cerem seriozitate.