Când a Înviat Isus?

Când a Înviat Isus, în ce dată? Văd că asta a fost marea preocupare în ultima perioadă. Preoți deschiși la minte (și sunt, credeți-mă, și astfel de preoți) au venit cu ideea de a sărbători într-o singură zi. Alți preoți, mai din sud, mai dinspre Moldova, au sărit ca arși. Nu, nici vorbă de așa ceva. Cum să sărbătorim împreună cu catolicii, cu alții și cu alții? Bun, mă așteptam la așa ceva, dar nu mă așteptam la miile de mesaje venite de la habotnici care s-au împotrivit, oameni simpli, mulți vârstnici de la care credeai că înaintarea în vârstă a venit la pachet cu înțelepciunea. S-a umplut internetul cu atacuri virulente, unele venite chiar de la cei care se cred mari creștini. Eu cred că sunt mai degrabă religioși și nu credincioși. E o mare diferență. Biserica este o instituție, credința este altceva. Nu văd de ce este atât de importantă data asta, nu văd de ce nu o putem sărbători împreună, toți cei care considerăm că suntem creștini. Cred că momentul este important, sărbătoarea, iar această sărbătoare este una care trebuie să ne facă mai buni, să ne facă mai bucuroși că suntem, că vedem zorii zilei. Până și religia dezbină al dracului de mult. Eu m-am născut ortodox și o să mor probabil în religia mea, dar asta nu înseamnă că nu respect celelalte confesiuni. Le respect, îi respect pe catolici, pe greco-catolici, pe reformați, pe musulmani, toți trebuie să avem loc sub soare. Mă doare că biserica a fost de-a lungul secolelor cauza pornirii multor războaie, mă doare că e atâta răutate, că ieșim din biserică și spurcăm din nou, aruncăm săgeți, scuipăm tot ce n-ar trebui scuipat. În ianuarie am fost într-un pelerinaj în Țara Sfântă. Călătoria a fost organizată de câțiva preoți ortodocși faini, tineri, cu mintea deschisă, oameni citiți, simpli, toți din Sălaj. Ne-am bucurat împreună de ceea ce am văzut, ne-am apropiat. Sunt oameni care stau departe de habotnici, sunt oameni care cred în omenie, în cunoaștere și înțelegere. Ador astfel de preoți. Am venit de acolo bucuros, liniștit. Pe Via Dolorosa, un arab mi-a dăruit Coranul. Îl aveam deja și îl citisem. Exemplarul primit este tradus în limba română și vine cu o explicare a sensurilor. M-a mâncat în spate să scriu despre Coran pe rețeaua de socializare. Nu vă pot spune ce mesaje am primit pe messenger, cuvinte pline de ură, de furie la adresa mea pentru că mi-am permis să vorbesc despre Coran, pentru că mi-am permis să-l citesc, iar cei ce mi-ai trimis mesaje erau habotnici, cei care se aruncă la pământ și își fac cruci cu ambele mâini, iar după gardul bisericii te scuipă și te înjură și toți cred că religia lor este singura și cea corectă, iar restul sunt praf în ochi sau mari prostii. Cine sunt eu să spun că religia mea este singura și cea corectă, am eu acest drept? Numai Dumnezeu știe, dar cred că e din ce în ce mai supărat pe noi, pe mine, poate și pe tine.